Note de promenadă prin casă – Politice într-un picior

quack drŞi îngerul, când e bolnav, devine iritat”, spunea Dostoievski în Demonii. Dară eu, şontâcăind prin casă. E bine totuşi, puteam să mă scrântesc mai sus. Viaţa politică românească actuală este caracterizată de năvala vindecătorilor. Sunt mai mulţi decât bolile reale ale societăţii, iar unele boli le-au provocat înşişi vindecătorii. Fiecare dintre aceşti vraci ambulanţi ne oferă însă poţiuni miraculoase cu nemiluita. „Când sunt prescrise multe doctorii pentru o boală, poţi fii sigur că boala aceea nu are leac”, spunea Cehov, în Livada cu vişini. Sau, aş adăuga eu, nu-i exclus ca tămăduitorii cu pricina să fie pur şi simplu nişte şnapani. Nou înregistrat, Partidul Mişcarea Populară este un astfel de conclav al doftoroaielor care ne videcă de orice. Însă nu doar atât. Cele mai proaspete şi vocale personaje au şi un tipar comportamental aflat în flagrantă contradicţie cu principiile terapeutice pe care, de altfel, le debitează pompos cu orice ocazie mediatizată.

Elena Udrea, doftorind la căpătâiul politicii

Rusalca politicii noastre, Elena Udrea, a demisionat din PDL şi s-a înscris, cât ai flutura de două ori din gene, în Partidul Mişcarea Populară. Ca şi în ceea ce priveşte soarta USL, rămăşagurile nu se puneau în termeni de „dacă”, ci de „când”. Ataşamentul pasional pe care i l-a declarat şi arătat lui Traian Băsescu putea să-i amăgească doar pe cei mai naivi dintre naivi în ceea ce privea traiectoria Elenei Udrea. Oricât ar lipsi probele irefutabile, deopotrivă ademenitoarea şi detestata Nuţi a reprezentat cea mai de succes combinatoare, legitimată prin autism şi complicitate judiciară, între interesele politice şi cele economice de la vârful statului. Mai mult, în afara personajelor mitice, n-am auzit ca o femeie să aduleze, chiar şi numai la nivel declarativ, cu atâta ardoare un bărbat, precum ea pe Traian Băsescu, altfel decât din interes. Şi dacă acesta este reciproc, cu-atât mai bine.

Prin Elena Udrea însă, ipocrizia fără perdea a atins cote inimaginabile. Iar plăcerea ei perversă de a vorbi necontenit devoalează, pe lângă această ipocrizie devorantă, absenţa acelui minim simţ al măsurii care să-i acopere cât de cât dezmăţul moral. Asta s-a văzut cu prisosinţă la conferinţa de presă ce a urmat înscrierii sale în PMP.

■ „ lupt pentru aceleaşi lucruri pentru care am intrat în politică acum 10 ani.” Cum s-ar spune, din 2004, de când a ajuns consilier general în CGMB, din partea Alianţei D.A. via PNL şi a devenit omul de bază al primarului Traian Băsescu, în Comisia Juridică şi de Disciplină (alături de Lucian Duţă, viitor şef al CNAS în guvernarea Băsescu – Boc), după ce anterior se specializase ca avocat al RA-APPS, în guvernarea Adrian Năstase.1 Ca orice femeie înrobită cochetăriei, Elena Udrea îşi ascunde vreo doi ani de politică, ea fiind membră PNL din 2002, dar şi ani în care intermediase diverse interese pe lângă PSD. Dar care sunt acele „aceleaşi lucruri” pentru care se luptă în politică de 12 ani? Păi cică proiectul politic al lui Traian Băsescu. Nu v-ajunge?

■ „M-am alăturat, în urmă cu 10 ani (12), unui proiect politic, cel mai frumos, care era condus la vremea aceea de Traian Băsescu şi Theodor Stolojan, singurul autentic de dreapta, singurul care a reuşit să învingă stânga PSD-istă, care a dus o guvernare de dreapta şi a dat startul unor reforme pe care cineva trebuie să le ducă mai departe.” Proiectul acela politic a fost unul de compromis, între PD şi PNL, în nici un caz unul „autentic de dreapta”, deoarece PD condus de Băsescu şi apoi de Boc a fost partid de stânga, parte a Internaţionalei Socialiste până în 25 iunie 2005, când printr-o tumbă subită s-a răsucit pe dreapta.2 Cât despre marile reforme, cele guvernamentale, deşi insuficiente, au purtat semnătura premierului Călin Popescu Tăriceanu, iar după 2008 reformele s-au iţit doar în vorbe, care s-au transformat apoi într-o gâlceavă ce ţine până în ziua de azi, taberele politice, aliniate de-o parte şi de cealaltă a clivajului Băsescu sabotându-se reciproc.

■ „În prezent există un curent în PDL care s-a dezis de propria istorie de succes, de propria guvernare, de toată politica de reforme pe care PDL a făcut-o în România împreună cu Traian Băsescu şi care s-a dezis de Traian Băsescu.” Despre dezicerea de propria istorie am pomenit, dezicerea de propria guvernare şi de clamatele reforme se reflectă în camuflarea tuturor impotenţelor şi erorilor săvârşite, dar dezicerea de Traian Băsescu este o culpabilizare întru totul abjectă. Nu doar prin strâmbătatea învinuirii, cât prin mistificarea grosolană a unei realităţi bine ştiute şi, se pare, flegmatic ocolite, cea a lui Băsescu luându-şi adio de la PDL fiindcă nu-i căzuseră zarurile cum îşi dorise: Udrea preşedinte de partid. Răspunsul său a fost, ca şi la momentul în care PNL a refuzat otrăvita fuziune cu PD, în primăvara lui 2005, pentru ca în 2006 să-i rupă o bucată, grupul Stolojan – PLD, destrămarea PDL prin feliere, rezultând Forţa Civică şi Mişcarea Populară.

■ „Am ales să plec dintr-un partid, dar să rămân într-o echipă.” Poate cea mai limpede exprimare a versatilităţii şi cameleonismului unui politician al cărui singur crez este parvenitismul politic şi făţărnicia. În traducere fără îndrumător, să pleci dintr-un PDL, dar să rămâi în echipa PMP înseamnă că erai deja aici. Cât timp Traian Băsescu este idolul peremptoriu al Elenei Udrea, deci putea să-i urmeze chemarea goarnei încă de la început, singura explicaţie pentru întârzierea transbordării nu poate fi decât aceea că avea misiunea de a aduce PDL cât mai multe prejudicii cu putinţă. Decizia stupid amânată de Blaga până ieri dimineaţa, de a tranşa problema „pionului otrăvit” mai din vreme, a determinat-o pe Elena Udrea să-şi ia în grabă trusoul şi să se mute vizavi de Cotroceni: „Doamna deputat Elena Udrea a fost invitată la şedinţa BPN al PDL de sâmbătă, 1 februarie, în temeiul articolului 29 din Statutul PDL, încă din dimineaţa zilei de 30 ianuarie, pentru a explica poziţiile sale publice la adresa deciziilor luate în cadrul partidului. Doamna deputat Elena Udrea a refuzat invitaţia iar ulterior şi-a anunţat demisia din PDL.” Ce poate fi mai limpede decât atât?

Cristian Preda, alt doftor, aceeaşi bolniţă

Dacă Elena Udrea nu depăşeşte postura de vampă politică dotată cu o inteligenţă reptiliană, Cristian Preda părea să fie, la un moment dat, mai ales datorită fundamentului său academic în ştiinţele politice, deasupra colcăielii de venetici năzăriţi într-ale politici din considerente ariviste, meschine. Am fost surprins într-un mod dezagreabil de drăcăriile de care a fost capabil cu o nonşalanţă debordantă. Dacă noua şi respectabila s-a companioană de la PMP, Elena Udrea, s-a jucat de-a PSD, PNL, PLD, PDL şi PMP ca să-şi vadă poşetele-n căruţă, Cristian Preda s-a mulţumit cu PNL, PDL şi acum PMP, după ce a oscilat un pic în vria Forţei Civice. Un partid mai puţin decât colega tot turism politic se cheamă. Scuza ridicol academică utilizată a fost că el e în căutarea adevăratului liberalism. Şi unde putea fi acesta găsit mai aproape decât în anturajul conservatorilor de strânsură? De fapt, ceea ce-l leagă pe Cristian Preda de Elena Udrea este iconodulia faţă de Traian Băsescu şi versatilitatea de a-şi înveli apetitul pentru parvenitism politic în peroraţii ce mimează valori şi principii politice, în fapt justificând doct absenţa lor la cel pe care-l slujeşte de ceva vreme. Despre nepotrivitele justificări am mai amintit şi nu le mai reiau.

■ „După ce şefii PDL s-au debarasat de mine…” Aşa îşi începe Cristian Preda anunţul că se înscrie în Partidul Mişcarea Populară. La 1 iulie 2013, când a primit invitaţia de a fi certat în CNC, a declarat că „e profund nedrept să fiu sancţionat, pentru declaraţiile pe care le-am făcut după ce nu am mai fost prim-vicepreşedinte al PDL.” El a fost acuzat că a încălcat în mod repetat prevederile art. 22 din Statutul PDL, care spune printre altele că membrii au obligaţia „să promoveze şi să apere opţiunile politice ale partidului, să participe activ la toate activităţile partidului la care sunt convocaţi, să nu participe la acţiuni sau manifestări contrare intereselor partidului şi să nu aibă atitudini ori luări de poziţie care să contravină deciziilor organismelor de conducere ale partidului”. Criticile şi atacurile publice ale lui Cristian Preda la adresa PDL au fost constante şi de notorietate, în ciuda numeroaselor avertismente primite. Reacţia lui? „Vă rog să nu fiţi bolşevici, partidul nu se rezumă la o singură persoană. E vorba de un conflict de opinie. Eu cred că am dreptate şi chiar dacă m-aş înşela, nu cred că diferendul se rezolvă astfel, cu forţa. Dacă totuşi mă veţi suspenda, nedreptatea va fi pentru mine insuportabilă şi ne despărţim.” Şi uite că partidul, în percepţia lui Cristian Preda, se rezumă totuşi la o singură persoană. La persoana sa, căreia, are sau nu dreptate, trebuie să i se înghită orice.

Obiectivul meu pe termen scurt este să sprijin afilierea Mcării Populare la PPE. Condia sine qua non a unei asemenea afilieri este ca Mcarea Populară să aibă deputi în Parlamentul European, după alegerile din 25 mai. Voi candida, deci, pentru un nou mandat în PE.”De apreciat entuziasmul cu care se angajează „cu toate forţele” în promovarea PMP în cadrul PPE. Ăsta să fie însă motivul pentru care candidează pentru un nou mandat de europarlamentar? Nimic despre promovarea intereselor României în Parlamentul European? Nu. Şi ne explică principialul Cristian Preda cum stă treaba: „ Din vara trecută încoace, deşi eram independent, am susţinut opţiunile politice ale Partidului Popular European.”Poate elucubrez eu, dar rostul europarlamentarului român îmi pare a fi acela de a promova şi negocia interesele concetăţenilor, atât în cadrul familiei politice partizane, cât şi în faţa reprezentanţilor celorlalte familii politice europene. Prin urmare, elucubrant mi se-arată atitudinea partizanatului rigid pe care europarlamentarii noştri îl afişează, care atitudine nu o dată a luat forme de-a dreptul ostile, scena politică europeană devenind maidanul unei păruieli dâmboviţene.

Aş mai putea scrie despre penibilul preşedinte al PMP, Eugen Tomac, care în două declaraţii consecutive, la diferenţă de 15 minute, a afirmat cu mult patos că PMP reprezintă interesele clasei de mijloc şi apoi că reprezintă interesele tuturor cetăţenilor de bună credinţă. Vezi, Doamne, cine nu-i în clasa de mijloc nu-i cetăţean de bună credinţă? Merge şi invers. Sau despre gimnasticul Cristian Petrescu, despre gomosul filosof de strană năruită, Teodor Baconschi sau Adrian Papahagi şi scremetele lui piţigăiate despre nici el nu ştie ce. Oamenii sunt însă la început de drum şi, după cum îi ştiu, ne vor oferi trufandale cât să ne-ajungă până la îngreţoşare.

Închei rotund, în nota începutului, cu două citate din Voltaire: Doctorii prescriu medicamente despre care ştiu foarte puţin, ca să vindece boli despre care ştiu şi mai puţin, ale unor fiinţe omeneşti despre care nu ştiu nimic.” Iar dacă nu le iese schema, nici o problemă. „Arta medicinii constă în a amuza pacientul în timp ce natura vindecă boala.”

1CJD analizează din punct de vedere juridic proiectele propuse de primar spre aprobarea CGMB. Cum interesele imobiliare (Căşuneanu, Cocoş, Bittner, Petrache, Popoviciu), rutiere (Căşuneanu, Beşciu – Golden Blitz) de parcare şi para-medicale (Cocoş) şi electrice cu Luxten au contat enorm în „proiectele politice” ale primarului Traian Băsescu, fosta avocată a RA-APPS (ca şi în cazul casei din Mihăileanu) şi soţia lui Dorin Cocoş a fost un personaj necesar şi util.

2Ştiu că am mai scris asta, dar la rapiditatea cu care PDL îşi disimulează trecutul socialist există riscul ca mâine să aflăm că el a apărut, din spuma mării, abia în 26 martie 2008, aşa cum se prezintă pe internet.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Note de promenadă și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Note de promenadă prin casă – Politice într-un picior

  1. Jan Valjean zice:

    Elena Udrea,chiar a crezut si inca mai crede ca ar putea ajunge presedinte al Romaniei.Singura noastra sansa ca sa scapam de o asa umilinta,este sa revenim la monarhie constitutionala.Am glumit,desigur.

    • Horia Pană zice:

      Dincolo de persoană, ea reprezintă o tipar al politicianului român de azi: lipsit de valori, principii, credinţe, empatie, sinceritate. Forma de guvernământ nu-i exclude pe aceştia de la a-şi urmări „vocaţia” politică.
      Nu pot spune cu mâna pe inimă că educaţia şi bunăstarea singure vor compensa, pe termen mediu, defectele de acum şi efectele lor. Pe termen scurt nici nu poate fi vorba.
      Nici să aşteptăm extincţia biologică a acestor personaje nu e o soluţie, pentru că au o capacitate reproductivă, ca modele de urmat, ceva de speriat.
      Tot dinspre participarea civică şi politică de amploare a cetăţenilor va veni igienizarea, dar cu răbdare. Nici Roma nu s-a clădit într-o zi, nici n-a decăzut într-o zi. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s