Politică de… care trebuia să fie de duminică (62)

Uite cine-s io!Liviu Dragnea: „Nu cred că PSD îl va susţine pe Tăriceanu la şefia Senatului sau la prezidenţiale.” Nu cred, nu înseamnă că nici vorbă, ci că e o posibilitate. Dovadă că Tăriceanu a ajuns şeful Senatului. „Cred că Ponta va trebui să candideze la Preşedinţie”, mai zicea Dragnea. Acelaşi „cred că” anunţând voalat o speranţă: Dragnea premier. Numai că ultimul cuvânt îl vor avea fie DNA, fie Ponta.

Theodor Stolojan: „Programul pentru care îşi asumă răspunderea Guvernul este o glumă.” Cam nesărată, aş zice. Dar pot să mă pun eu în contra amuzamentelor lui Stolojan, acest „Mare Chip de Piatră” (cum i se zicea lui Buster Keaton) al politicii româneşti?

Iulian Leca, bogdanchireacul de la Ziare.com şi Vox Publica. Se întreabă el aşa: „Va reuşi Antonescu să unească dreapta?” A unit el dreapta cu socialismul şi securismul, nu? Lăsând gluma deoparte, nimeni nu poate uni nimic dacă ceilalţi nu vor asta. Degeaba împachetezi laolaltă feliile de salam, că nu-l restaurezi.

Depleuribus, episodul1. Motivul invocat de Tăriceanu, pentru acceptul şefiei Senatului: „Trebuia să-mi asum aceasta responsabilitate pentru a finaliza proiectul USL.” Care USL a sucombat, iar proiectul USL s-a dizolvat în proiectul PSD. Şi pentru ca penibilul să fie cu adevărat încoronat, l-a admonestat pe Antonescu: „Nu a avut niciun fel de jenă, nu i s-a făcut rău când a fost promovat, susţinut, ales în toate funcţiile de cei din PSD.” Antonescu a fost promovat într-o funcţie, nu în nu ştiu câte funcţii, de către USL şi nu de către PSD, pe când Tăriceanu a fost promovat în exact aceaşi funcţie de către PSD şi nu de către USL. Nişte mărunţişuri!

Depleuribus, episodul 2. Tăriceanu, despre Antonescu: „Nu cunoaşte istoria partidului, a fost absent!” Ba o ştie prea bine şi a ales să nu se joace de-a Tătărescu până la capăt, ca Tăriceanu.

Încoronarea mult stematului vultur. Câţiva parlamentari au venit cu o propunere legislativă de reîncoronare a vulturului de pe stema României.Vulturul romanesc Ţinând cont de felul cum arată mândreţea noastră de ţară, efect indiscutabil al politicienilor ei din ultimii 25 de ani, probabil că imaginea vulturului ar trebui să fie aceasta, din imaginea alăturată.

Sor(i)os, Victore? Ponta a negat că la întâlnirea cu George Soros ar fi vorbit despre Roşia Montană. Evident că nu. A tăcut, a ascultat şi şi-a luat notiţe.

Să tăiem Frunda la câini! Când logica lui Frunda este tradusă în vorbe, ceva esenţial se pierde. Spune marele avocat: „E dictatura justiţiei asupra statului de drept.” Fără justiţie nu există stat de drept. Iar justiţia nu e tagma potlogarilor cu diplomă în drept, ci, depinde de unde o priveşti, este fie dreptate, fie ansamblul legilor şi instanţelor judecătoreşti.

M GeoanaSă ştiţi că sunt doi potenţiali candidaţi la Preşedinţie din partea PSD. Eu şi Mircea Geoană.

Mintea creaţă a Corinei Creţu. Eurodeputata PSD se pomeneşte vorbind ca una-n târg: „Becali nu a făcut rău României…” Apologia cotidiană a escrocului şi starostelui pomenilor trufaşe, Gigi Becali, batjocoreşte absolut. Mai lipseşte ca-n neghiobia ei colosală să iniţieze şi o petiţie pentru reabilitarea lui Rîmaru. Nici el n-a făcut rău României.

Limba moftangiului întotdeauna e lungă. E fostul senator PD/PDL Radu F. Alexandru, care spune aşa: „Antonescu – un proiect expirat, Tăriceanu – o formă fără fond.” În legislatura 1996 – 2000, Radu F. Alexandru a vorbit o singură dată. În legislatura 2000 – 2004 a participat la numai 11propuneri legislative, care toate au fost respinse sau retrase, şi 20 de luări de cuvânt. În legislatura 2004 – 2008, fiind la putere, a participat la 26 propuneri legislative din care doar 3 au devenit legi, restul fiind respinse sau retrase, şi tot 20 de luări de cuvânt. Cam asta e activitatea sa de senator timp de 12 ani. Ceea ce s-ar putea traduce prin aceea cp este şi lipsit de formă, şi lipsit de fond. Bine că l-a „expirat” electoratul!

Failing PDL. Că miting nu-i putem spune. Cel puţin nu poate fi luat în serios atunci când te hlizeşti la marea operă cu care vrei să atragi atenţia asupra unei guvernări măcar criticabile. În afară de faptul că raportul intitulatDiploma Ponta PDL „Cartea minciunilor USL” a fost depus la prefecturile din ţară, unde probabil că va ajunge în tomberoane, el ignoră taman pe cei de care PDL depinde, electoratul, căruia ar fi trebuit să-i parvină documentul. Cu câţiva internauţi postaci nu câştigi alegerile. Iar momentul umoristic cu „diploma” lui Ponta dovedeşte un amuzament complet infantil. Vorba aia, s-a scremut un munte ca să nască un şoricel.

Unde-i multă carte e şi multă prostie. Aşa zice o vorbă populară. Am zis populară? Ba mai mult, prostia locvace dă în vileag şi ceea ce vrea să ascundă. Întâmplător sau nu, Cristian Preda vrea să fie mai popular cu Băsescu decât cu vreun crez politic anume, altfel n-ar fi comis o tâmpenie atât de mare. S-a apucat ipochimenul s-o critice pe Monca Macovei care a spus că „Pe Daniel Morar nu mi l-a propus preşedintele”. Şi zice Cristian preda cu subiect şi predicat: Macovei susţine că a aplicat o procedură şi că preşedintele nu i-ar fi vorbit niciodată despre Morar. Ea nu aduce vreo probă în acest sens. De altfel, nu ar avea cum, fiindcă totul pare a fi legat de o discuţie directă şi discretă între Băsescu şi Macovei.” Ce deducem de aici? Mai întâi, că fiind invocată „o discuţie directă şi discretă”, nici Cristian Preda nu poate aduce vreo probă că nu-i cum spune macovei. Apoi, aflăm din chiar spusele lui Cristian Preda, că Băsescu s-a implicat „direct şi discret” în activitatea Guvernului, recte Ministerul Justiţiei, pentru numirea lui Morar. Ceea ce este neconstituţional. Şi dacă aşa s-a întâmplat, şi cum spune Cristian Preda în acelaşi text de pe blogul său, că „blatul Monicăi Macovei corupe”, înseamnă că blatul corupător l-a făcut cu complicele Băsescu. Mai zi-ne, Preda, de la voi, din cămara cu moroi!

Dă-o dracului de Constituţie! Asta-i părerea lui Traian Băsescu şi aşa şi procedează. Ignorarea Guvernului şi Parlamentului în a solicita mandatul explicit pentru Consiliul European din 20 – 21 martie este o încalcare a articolelor 75, 91 şi 102 din Constituţie şi Legea 373/2013 privind cooperare adintre Guvern şi Parlament în domeniul afacerilor europene. Ponta, ca un concubin veritabil, spune că nu va reacţiona, ci va aştepta ca Băsescu să-şi încheie mandatul. Nu contează că politica externă e făcută de cine nu trebuie şi nu se ştie nici în ce fel? Nu. Contează jocurile politicianiste ale unei majorităţi ce se vrea absolut discreţionară din 2015. Şi pentru asta merită şi o repliere de la atribuţiile fireşti.

Un articol interesant:Deutsche WelleMitingul Mişcării populare şi dedublarea intelectualilor . Postat pe Ziare.com, articolul semnat de Horaţiu Pepine a generat doar un comentariu anti-băsist idiot, iar pe site-ul Agerpres n-a prezentat nici un interes. Am căutat să văd dacă l-au preluat Adevărul, Evenimentul Zilei şi România Liberă, iute apelânde la Deutsche Welle pentru a demonstra ce crede lumea civilizată despre politica dâmboviţeană. Dar, după cum (nu) se vede, criticile la Băsescu şi oamenii lui nu cadrează cu jurnalismul românesc.

Bocăsescu. Spune Traian Băsescu, de la înălţimea piedestalului său napoleonian: „Am avut curaj împreună cu premierul să luăm ţara în spate şi să o trecem într-un an şi jumătate prin criză.” Astăzi sunt foarte mulţi specialişti economici de anvergură, de-aici şi de-aiurea, până şi reprezentanţi ai FMI, Băncii Mondiale şi Uniunii Europene care spun că România n-ar fi trebuit deloc să fie trecută prin criză. Dar, uite, nişte curajoşi au insistat s-o treacă, vrând – nevrând. Acum, Boc şi-a pus ţara-n cap şi-a tulit-o la Cluj, iar Băsescu şi-a dus-o la Nana.

Pontoteucul. Victor Ponta regretă că Antonescu consideră că PSD trebuie să fie ţinta opoziţiei: „Mă bazez pe cei care nu uită cine e adversarul României.” Pe mine se poate baza! Doar că nu e un singur adversar, ci mai mulţi. Sunt toţi cei care-mi promit că o să-mi fie bine când mie mi-e tot mai rău, iar lor li-este mereu şi mereu bine.

Statuia lui Andrei Pleşu şi Bocetul Naţionale. Potrivit tradiţiei populare, între 1 şi 9 martie se alege o zi, sau o „babă”, care va anticipa starea de spirit a unei persoane. Cam aşa şi cu sacralizarea unor muritori ca toţi ceilalţi muritori, chiar dacă cu mai multă carte şi, prin urmare, cu mai multe pretenţii de înţelepciune, deci intelectuali sadea. Cortegiul bocitoarelor pe Golgota „linşajului mediatic” la care cică a fost supus Andrei Pleşu mă dezgustă. Nu pentru că autorii „linşajului mediatic” – stupidă sintagmă – nu ar merita dispreţul celor care cumulează la CV şi cei 7 ani de-acasă, ci pentru că exact ceea ce blamaţii şi blamabilii Gâdea, Badea şi Ciuvică exprimă într-un limbaj de din spate de blocuri, Andrei Pleşu exprimă într-un limbaj preţios şi metaforic. Insulta groasă, ca şi insulta subţire, tot insultă se numeşte. Diferenţa e de formă, nu de fond. Am selectat din cele 36 de articole publicate de Andrei Pleşu în Adevărul, câteva exemple. Din Gâdea, Badea şi Ciuvică n-are rost să citez.

• „Moderatorii, la rândul lor, sunt, de multe ori, un fel de plutonieri nervoşi, pentru care invitaţii nu au decât un rol auxiliar… Sunt iritanţi, nepoliticoşi, fuduli, ca nişte activişti de partid, ca nişte dascăli mediocri şi încăpăţânaţi, puşi pe represalii.” (Arta conversaţiei, 14.09.2010)

• „Încep cu un mărunţiş: mi-a fost dat să aud cum o moderatoare de televiziune îşi întreabă invitatul (un membru al Parlamentului) dacă ştie să citească şi dacă n-ar fi mai bine să se facă fotomodel. Oricât m-aş fi obişnuit cu manierele acelei modelatoare, un amestec de bătăuş şi ţaţă, mi-a fost greu să diger „fina” ironie cu care şi-a tratat interlocutorul.” (Când nimeni nu mai are dreptate, 28.09.2010)

• „Televiziunile autohtone sunt un harnic furnizor de indigestii. Prin administrarea excesivă a unor informaţii toxice, ele provoacă, seară de seară, indispoziţii, greţuri, vărsături… Ştiu dinainte ce-o să spună, le ştiu grimasele, indignarea de cafenea, neliniştea patriotică. La fel de plictisit sunt şi de interlocutorii lor: câţiva reprezentanţi trişti ai partidului de guvernământ, invitaţi pe post de scuipătoare… Câţiva actoraşi, scriitoraşi, gazetăraşi, cantautoraşi şi alţi amici ai moderatorului se adună în jurul unei mese şi comentează nenorocirea generală cu o inexplicabilă bună-dispoziţie: fac glume, ironii de ceai dansant, poante de burlaci scăpaţi din frâu.” (Indigestii, 06.04.2011)

• „Dana Grecu e o bravă fată din popor, cam nărăvaşă, cam prea guralivă, cam prost-crescută. Andreea Creţulescu are stilul unui extract de fiere, ambalat în zâmbete… Sunt atât de burzuluite, de gogonate, de caraghioase în furia lor monotonă (…) în ample sesiuni de dansuri macabre. Pe scurt, când mă uit la dl Gâdea sau la dna Grecu, Boc îmi stârneşte mici duioşii… Alessandra Stoicescu: un straniu (şi regretabil) hibrid: o zână acră.” (Ziaristică, 14.07.2011)

• „când o fire flască se înfurie, efectul e ridicol: îi scapă vocea, gesticulează spasmodic, vorbeşte stâlcit. Nu stă bine unei naturi de răţuşcă să-şi ia aere de cocoş. La bază, dl Gâdea e mai curând inexpresiv: „frumuşel” într-un mod abstract, dotat cu un surâs făinos, el are, adesea, portretul standardizat al unei măşti japonezeSminteala nu e sminteală dacă în joc nu intră şi o iresponsabilă derivă a competenţei.” (O sminteală, 07.12.2011)

• „Seară de seară, o echipă de cuconiţe nervoase îşi dau poalele peste cap în diferite studiouri de televiziune, întrecîndu-se una pe alta în mediocritate şi ţîfnă. Oamenii politici, la rîndul lor, au, în majoritatea cazurilor, comportament de parlagii.” (România în chiloţi, 14.01.2012)

Despre Răzvan Theodorescu: „…Nu-ţi poţi sluji în mod credibil obştea dansînd academic alături de nulităţi ţanţoşe şi impostori notorii.” (Cine (mai) suntem?, 08.07.2013)

• „Dar alternanţa circulară „pupat-scuipat-iar pupat-iar scuipat” nu indică autenticitate, discernămînt, interioritate vie, ci, pur şi simplu, o gîndire de plastilină, dictată de interese şi umori nesistematizabile… Dl. Gâdea a fost în linia deja cunoscută a personajului pe care îl întruchipează: un băiat nervoşel şi sentimental deopotrivă, pendulînd între scîncet umed şi furie răcnită. O obrăznicătură cu veleităţi inchizitoriale. De cîte ori îl văd, îmi vine să-l întreb: „Drăguţule, tu ce vrei să te faci cînd o să fii mare? Predicator? Activist social? Fată-n casă? Şef de sală? Un singur lucru să nu încerci: gazetăria… În conversaţia cu Crin Antonescu a intervenit, cu suverana lui autoritate, şi Mircea Badea, care practică, seară de seară, o veselie de piculină, cu unele accente de joagăr… Oricum, sunt singurii cetăţeni români care pot bălăcări pe oricine, dar care nu suportă să-i atingi nici cu o floare. Atîta-ţi trebuie! Vei fi „vedeta” de o seară a unui „obiectiv” linşaj.” (Oameni de plastilină, 10.03.2014)

Care a fost replica la spusele lui Pleşu şi „linşajul mediatic” ale Antenei 3 în emisiunea care a declanşat „bocetul naţionale”?

Gâdea: „M-am simţit onorat să fiu numit obrăznicătură şi le-am pus următoarea întrebare telespectatorilor: Dacă aţi avea de ales între o obrăznicătură şi o slugă, ce aţi alege?”

Gâdea a prezentat fragmente dintr-un interviu în care Andrei Pleşu îl critică pe fostul preşedinte Emil Constantinescu, în timp ce pe burtieră apărea mesajul: Cine sunt slugile tuturor preşedinţilor. După care Gâdea l-a întrebat pe Ciuvică (fost consilier prezidenţial al lui Emil Constantinecu) dacă a mai văzut vreodată un ministru de Externe care să îndrăznească să-şi bată joc de preşedintele său în modul acesta. Ciuvică a răspuns: „Nu e vorba că îşi bate joc, minte ca un porc. E şi prost omul.” Gâdea l-a rugat pe colegul său să nu îl jignească pe Pleşu, moment în care Ciuvica a precizat că a citat din Traian Băsescu.

Ultima replică a lui Andrei Pleşu, după „bocetul naţionale” din ziua de 16 martie:

• „Dar, de fapt, nu despre mine e vorba. Ci despre atmosfera morală şi profesională a unei ţări, în care bunul gust, bunul simţ, onestitatea, meseria, comportamentul civilizat şi respectul pentru valori stau sub ameninţarea unor găşti de neisprăviţi, de netrebnici, de mercenari rudimentari: oameni cu pregătire precară, oameni care nu se pot recomanda prin nici o ispravă, în nici un domeniu; guralivi, prost crescuţi, inculţi, dominaţi de resentiment, instincte brutale şi interes privat.” (O dată pentru totdeauna…, 17.03.2014)

După cum aţi putut observa, catalogările insultătoare pot fi ambalate într-un verbiaj captivant, dar asta nu le face mai puţin ofensatoare. Poţi să le spui – şi uneori simţi că trebuie să le spui – stupidului că e stupid şi mitocanului că e mitocan. Dar asta nu înseamnă că respectivii astfel gratulaţi sunt datori să-ţi şi mulţumească îmbujoraţi. Polemica dusă astfel, prin intermediul ironiilor, sarcasmelor, pamfletului supără adeseori. Şi pe bună dreptate. Iar revanşa echitabilă este să se răspundă cu aceeaşi monedă. Şi autorul „linşajului mediatic”, Gâdea, a utilizat exact aceeaşi monedă ca şi Pleşu. Ei s-au făcut reciproc, utilizând exprimări diferite, slugi ale cuiva.

Referitor la afirmaţia lui Gâdea, că Andrei Pleşu a slujit guvernările de după 1989, îmi amintesc o realitate extrem de deranjantă pentru mine şi care ar fi trebuit să fie deranjantă şi pentru Andrei Pleşu, însă n-a fost. Din postura de ministru al Culturii, în perioada 28 decembroe 1989 – 28 iunie 1990, Andrei Pleşu a cauţionat, prin impasibilitate instituţională, toate infamiile lui Ion Iliescu şi ale lui Petre Roman: mineriadele, evenimentele de la Târgu-Mureş şi agresiunea din 13 – 15 iunie. Măcar din această postură neonorantă şi neasumată niciodată explicit, Andrei Pleşu ar fi trebuit să se eschiveze de a le mulţumi pentru solidaritate „bocvitoarelor naţionale”, dacă nu din simplul motiv că „ceea ce ţie nu-ţi place, aştuia nu face”.

Închei cu încă un citat din Andrei Pleşu, o pledoarie a diferenţei de opinie îndreptăţită şi justificabilă în cazul lui, dar pe care nu o acceptă cu aceeaşi seninătate altora: „Dar domnilor, îmi vine să spun, luaţi în calcul şi alte ipoteze decît cele care vă sunt la îndemînă. Daţi-mi şi şansa, minimă, de a fi sincer (şi cînd sunt de acord cu Băsescu şi cînd nu sunt, şi cînd îl critic pe Ponta şi cînd n-o fac). Sau acordaţi-mi dreptul de a mă înşela. Sau de a fi idiot. Nu vă grăbiţi să săriţi imediat la beregata bunei mele credinţe!” (Opinie şi troc, 15.04.2014)

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politică de duminică și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Politică de… care trebuia să fie de duminică (62)

  1. Jan Valjean zice:

    Andrei Plesu s-a facut de ras intrand in clinciuri-ca altcumva nu le pot spune celor scrise de el despre Gadea si cei de la A3.Asta dovedeste ca nu este nici pe departe un scriitor de clasa,cum ne face el sa credem,impreuna cu cei care-l sustin.Plesu este atat de mic cat poate fi cineva care se considera un grandoman al scrisului si al geniului intelectual din Romania,dar care se leaga de un purece care musca la comanda,asa cum este acest Gadea & Compania.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s