Prostia – Mamă roditoare: Non-reacţia românilor

 

CVBCu mai bine de două săptămâni în urmă, cineva scria în Adevărul, legat de plagiatul incontestabil al lui Victor Ponta, că „reacţia românilor este practic inexistentă”. Nici n-ar avea cum să fie altfel câtă vreme, din generaţie în generaţie, numeroşi părinţi le şuşotesc copiilor sfaturi privind descurcăreala ca pildă supremă de isteţime, ceea ce demonstrează sub ce auspicii şi-au câştigat dumnealor mândreţea de experienţă de viaţă. Sunt conştienţi de escrocheria la care îşi îndeamnă progeniturile, poreclind-o înţelepciunea de la şcoala vieţii, altfel n-ar şuşoti-o. În public se declară oripilaţi de falsitatea ce le înconjoară existenţa, dar cum au văzut că se practică mai peste tot, drumul drept nu este drumul corect, ci drumul cunoscut prin metoda „N-ai pe cineva?” (scheciul lui Toma Caragiu). Cineva sus-pus sau supus, predispus, dispus şi numai bun de binedispus.Aurita cale de mijloc este fofilarea întru privilegii nemeritate. „Că ce, ăilalţi e mai breji? Şi uite cum s-au ajuns!”

Lipsa de reacţie a românilor, cea care produce însă cele mai mari prejudicii societăţii, şi din care rezultă şi mistificările educaţionale, priveşte sfere precum drepturile lor cetăţeneşti, politice şi juridice. Pasivitatea faţă de acestea este copleşitoare, cum copleşitoare este şi lamentaţia când aceste drepturi le sunt călcate în picioare. Dar şi atunci, nu sistemul pe care l-au protejat indirect, prin indolenţă, este incriminat, ci ori o soartă nefericită, un dat de la Dumnezeu, ori un individ anume, o oarecare rotiţă interşanjabilă a sistemului. Exact pe modelul „nu vedem pădurea din cauza copacilor”. Iar acesta e un semn de prostie. Prostia de a avea la îndemână cunoaşterea şi a o înlocui cu „las’ că ştiu eu mai bine că mi-a spus mie Nae” sau a zis la gazetă sau s-a arătat la televizor, oferindu-se astfel cu maximă permeabilitate manipulării. Prostia de a fi refractari la orice opinie care le şubrezeşte structura de „microbişti”, cu toate că sunt conştienţi că „arbitrii e nişte hoţi” şi „toate meciurile e vândute”.

Lipsa de reacţie a românilor este însă şi un har divin pentru cei cărora le convine de minune pasivitatea lor pentru a-şi prezerva un statu-quo al convenabilităţilor. Pasivitate pe care o încurajează, indirect, prin diverse şi elaborate metode:

Juridice: îngreunarea formalităţilor de înfiinţare a partidelor; rigiditatea organizării ierarhice a partidelor favorizând clica deja formată; manipularea sistemului electoral către ambiguitate; neclaritatea modelului de reprezentativitate; echivocurile dintre Constituţie şi legislaţie sau dintre rolurile şi atribuţiile instituţiilor statului; discrepanţa dintre drepturile şi libertăţile cetăţeneşti nominale şi cele reale, complicarea modalităţilor de acces la informaţia de interes public etc.

Persuasive: remodelarea informaţiei prin intermediul mass-media înregimentate partizan; discursul politic tutelar – protector, făgăduitor şi excluziv totodată; propagandismul intensiv; educaţie civică şi politică redusă şi adeseori mistificată; învinovăţirea repetitiv – alternativă a „celorlalţi” pentru toate neajunsurile; inducerea unor culpe colective.

Nu ridic şi nici nu susţin pro sau contra, în acest moment, subiectele care au determinat câteva firave mişcări de stradă, ale căror lideri formali sau informali au emis pretenţia că reprezintă trezirea naţiei. 

Protestele privind Roşia Montană, de exemplu, n-au reprezentat o mişcare pornită dinspre românii în discuţie, îngrijoraţi de „munţii noştri aur poartă, vin bandiţii să ni-l scoată” – că nu-i de azi – sau de mizeria poluării. E suficient să vezi gunoaiele aruncate sub ferestrele blocurilor, pe trotuare, pe oriunde, jegul de la „iarbă verde” etc. Ele au fost pornite printr-o insidioasă manipulare multiplă (interese politice, economice şi clientelare rivale) şi puse în operă, în egală măsură, atât de către agenţi de influenţă ai taberelor de interese, cât şi de grupuri de indivizi revoltaţi în sine şi cărora li s-a oferit astfel o ţintă. Printre ei, persoane onorabile, cele care chiar au cunoaştere şi convingeri asupra problemei, singurii de altfel cu un discurs cât de cât articulat. Românii generici? Pe niciunde.

Protestele privind gazele de şist, aşijderea. Până şi revoltaţii localnici de la Pungeşti habar n-aveau despre ce anume e vorba cu Chevron: explorare sau exploatare? Pe ei i-a revoltat că primarul şi acoliţii ar fi luat nişte bani de la americani, iar ei nu. Dovadă şi agentul iniţial al agitaţiei, un popă care a renunţat prosteşte la un teren donat, înainte să realizeze, în prostia sa, ce pleaşcă i se oferise, şi-şi cerea donaţia refuzată înapoi. Apogeul l-a constituit venirea anarhiştilor „occupy”, iniţiatorii busculadelor cu jandarmii şi a dărâmării pricinosului gard ridicat de Chevron. Românii generici? La televizor, eventual.

Protestele privind plagiatul lui Ponta? Sau a încălcării libertăţii de exprimare? Au strâns o gaşcă de intelectuali şi de ţuţeri ai lor, de o micşorime devastantă. În schimb sau semnat în petiţii suficienţi frământaţi cât să modifice ei singuri Constituţia. Românii generici? I-au băgat în mă-sa şi s-au dus la o bere, la „Căţeaua Leşinată”.

A protestat cineva, semnificativ, nu pentru salarii, ci pentru că învăţământul, de atâtea reforme, e pe butuci, că profesorii incompetenţi s-au transformat în haite prădalnice, iar cei competenţi tac complice? A protestat cineva, semnificativ, că sistemul de sănătate, cu mici excepţii, a rămas unul de tip dispensar comunal, în care felcerul face pe doctorul, iar doctorul fuge mâncând pământul? A protestat cineva, semnificativ, că şnapanii şi japiţele insinuate în poziţii de decizie în stat devalizează bugete după bugete, poreclind cheltuirea banului public anapoda sau frauda drept investiţii? A protestat cineva, semnificativ, că politica de zi cu zi este o cosmetizare a minciunii de ieri în adevărul de azi şi a minciunii de azi în adevărul de mâine? Şi aş putea înteba, aşa, la nesfârşit.

Bineînţeles, când spun „românii” mă refer la acea majoritate, din păcate covârşitoare, total nepregătită, după aproape 25 de ani de încarcerată tranziţie democratică, să înţeleagă ce înseamnă o democraţie, complet incapabilă să-şi conştientizeze atât drepturile şi libertăţile de care beneficiază, cât şi obligaţiile care incumbă acestor drepturi şi libertăţi. Degeaba le ai dacă nu le utilizezi, iar a avea toate instrumentele la îndemână şi a refuza să înveţi să le foloseşti e semn de prostie. Şi neutilizându-le numiţii români, le vor utiliza, tălmăci şi răstălmăci pretinşii lui reprezentanţi, aleşi sau numiţi. Iar aceştia din urmă, făţarnicii care lăcrimează de neţărmurită grijă pentru români, dar extrem de refractari la o democraţie autentică, aceea care se naşte dinspre cetăţeni activi, au tot interesul de a se statornici ca suverani de facto în locul suveranilor de jure în cetatea inexpugnabilă, deocamdată, şi plină de privilegii, tocmită de clientelara „democraţie originală”. Aşa cum o fac veteranii politici şi ucenicii lor, repetitiv-alternativ, de 25 de ani.

Stăm încă sub dictonul lui Horaţiu: Carpe diem, quam minimum credula postero, în traducere: Culege ziua de azi şi fii cât mai pin încrezător în viitor. (Ode I, 11, 8)

 

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Prostia - mamă roditoare și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Prostia – Mamă roditoare: Non-reacţia românilor

  1. Jan Valjean zice:

    Totusi,plagiatul lui Ponta-Naum(ovici) este precum un graunte de nisip pe o plaja imensa in raport cu distrugerile masive si ireversibile pe care le va provoca exploatarea gazelor de sist in Romania.Aceasta,daca romanii vor fi la fel de nepasatori in acest caz precum in ceea ce priveste plagiatul si mai ales in neguroasa afacere in care Ponta este bagat pana la urechi,numita ,,Cazul sinuciderii procurorului Panait”.

  2. Liana zice:

    Serios? Ce misto e sa te arati superior si arogant, fara sa analizezi cu adevarat CAUZELE acestei atitudini sociale. Aveti dreptate, nu e bine sa umblam la esente, dom’ profesor, ca cine stie unde ajungem cu rationamentul si pe cine deranjam. Mai bine ii facem prosti pe romani – ca sa jubileze toti frustratii- si cu asta gata, putem sa ne culcam, le-am zis-o, ne-am racorit, ce mai! Aveti vreo strategie coerenta, un pachet de masuri educationale, cu care sa miscati lucrurile? Un amplu grup de lucru, aliniat in spatele ideilor dvs., cu care sa convingeti vreun guvern ca puteti diminua sau stopa dezastrul din invatamantul romanesc? Poate aveti, sau poate n-aveti, nu stiu. Daca nu aveti – inseamna ca articolul e lamentatie chioara si aflare in treaba. Daca insa aveti o viziune coerenta si aplicabila, dar la butoanele deciziilor sunt doar aia care au ajuns acolo precum in scheciul lui Toma Caragiu, si va sfideaza si nu va iau in seama, inseamna ca asa merg lucrurile in Romania, la cel mai inalt nivel. NU altfel. Si, precum bine stiti, pestele de la cap se impute. Pentru ca daca esti studios, dedicat meseriei tale, cinstit si corect, devii, tot mai singur si din ce in ce mai fraier. Ti-o iei, cum ar zice studentii. Societatea este vie si se adapteaza.

    • Horia Pană zice:

      Doamna Liana,

      Superioritatea şi aroganţa mea nu este cu nimic mai „mişto” decât superioritatea şi aroganţa dumneavoastră de a mă ironiza că m-aş da superior şi arogant. Şi acum, cu speranţa că ne-am lămurit cum stăm, voi replica la restul comentariului dumneavoastră.

      Nu ştiu să fi zis vreodată, de când scriu aici, că nu e bine să umblăm la esenţe. Ba din contră. Şi nu mi-e teamă dacă deranjez pe cei dependenţi de vreun partizanat sau de patriotisme lozincarde. Dacă vă referiţi la expresia „nu vedem pădurea din cauza copacilor”, pot să vă spun că e valabilă şi varianta „nu vedem copacii din cauza pădurii”. Totul depinde de context.

      A spune că ceea ce face sau nu face cineva este o prostie, nu înseamnă că l-am făcut şi prost. Dumneavoastră n-aţi făcut niciodată în viaţă ceva ce s-ar putea numi prostie, fără să fiţi proastă? Asta în afară de sensurile multiple ale cuvântului prostie, recunoscute de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române: 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură; 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate; 3. Ignoranță, incultură, modestie, nepricepere, neștiință, simplicitate, simplitate. Şi aceste sensuri depind de contextul în care au fost formulate. Dacă aţi fi citit textul meu cu atenţie şi nu v-aţi fi lăsat pradă emoţionalităţii, aţi fi observat că mă refer la românii ignoranţi (inculţi, neştiutori) şi indolenţi (nepăsători, apatici; leneși la gândire), iar nu la cei care sunt lipsiţi de inteligenţă, de raţiune, fie că sunt sau nu şcolarizaţi.

      „Lamentaţia chioară şi aflarea în treabă”, pe care cu multă politeţe le sugeraţi, au la bază o experienţă de viaţă muncită şi în fabrici şi uzine, şi în facultăţi şi masterate, şi în învăţământul liceal şi universitar, şi în politică, şi în relaţiile cu oameni de tot felul, mai educaţi şi mai puţin educaţi. Experienţă pe care v-o doresc şi dumneavoastră. Vă garantez că merită. Cel puţin pentru unii studenţi ce i-am avut a meritat şi sunt mândru de realizările lor. Cât despre proiecte ample, grupuri de lucru trebuie să vă spun că am eşuat. O dată pentru că încă nu avem o cultură a muncii în echipă, apoi pentru că sistemul de raporturi cvasi-feudale care parazitează instituţiile statului – şi nu numai – ca şi partizanatele oarbe cu care m-am confruntat mi-au tăiat elanul.

      Stimată doamnă, aţi sesizat corect în final: mi-am cam luat-o. Societatea este vie, se adaptează, fără doar şi poate. Eu însă am refuzat un anumit fel de adaptare, cea caracterizată de docilitate şi obedienţă; indiferent de consecinţe. Cum prea bine ar trebui să ştiţi, un blog precum al meu este o platformă personală pentru exprimarea publică a unor opinii şi nu o instanţă a salvării naţiei. Este şi o cale de socializare a celor care împărtăşesc aceleaşi frământări, chiar dacă modurile în care se văd prezentul şi viitorul nu sunt aidoma. Şi nici n-ar fi în regulă, fiindcă riscăm să cădem în păcatul uniformizării.

      Vă doresc numai bine!

      • Liana zice:

        Domnule Pana,
        Intentionez sa va raspund mai aplicat. Si cu un sistem de racire al motorului mai performant:) Nu neg ca uneori, cand ma supara ceva, devin cam umorala.
        Si eu va doresc bine.

      • Horia Pană zice:

        Stimată doamnă, vă înţeleg! De aceea am şi răspuns cât mai pe larg posibil, chiar şi cu câteva note mai personale. 🙂 Sper să mai avem ocazia să dezbatem.

        O săptămână spornică!

  3. traianvij zice:

    Relevant : „Deocamdată asistăm la un paradox, ceea ce se întâmplă la ora actuală în urma acestei aşa-zise campanii a DNA este că PSD-ul a ajuns la un scor la care n-a fost niciodată înainte de alegeri, cel puţin de când măsor eu, de vreo 15 ani, este la peste 40% la intenţia de vot, consolidat la 42% de ceva vreme. Iar asta ar putea însemna că asemenea anchete mai degrabă aţâţă electoratul PSD, stabilizează oarecum o atitudine de frondă, o atitudine de mobilizare internă datorită acestei agresiuni, cum o resimt membrii PSD-ului, împotriva aşa-numiţilor baroni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s