Trio Ra-ta-ta: Crin, Victor şi Traian – Războiul continuă

tank trio

Oricât s-ar bate unii cu pumnul în piept, oricât s-ar sclifosi alţii, pe scena politică evoluează, în prezent, doar trei actori semnificativi – Traian Băsescu, Victor Ponta şi Crin Antonescu – şi se bâţăie, ba cu tava, ba cu solniţa, ba cu măturica o grămadă de figuranţi. Şi asta nu doar pentru că unul este preşedinte în funcţie, altul premier în funcţie, iar celălalt liderul principalului partid de opoziţie, ci fiindcă sunt singurii relevanţi, prin discurs şi acţiune, pentru configuraţia politică viitoare, cea de după alegerile prezidenţiale din noiembrie. Restul doar reacţionează la ce spun şi fac cei trei, fie cântând în strună sau vituperând la adresa câte unuia, fie îmbătându-se cu propriile fantasme glorioase. În lunile ce vor urma până la alegerile prezidenţiale, vom asista la o reluare a ostilităţilor din vara anului 2012, dar cu o altă configuraţie politică, cu alte arme şi cu altă muniţie.

Traian Băsescu

Deşi aflat la finalul ultimului mandat constituţional de preşedinte al ţării, Traian Băsescu e departe de a-şi fi epuizat resursele de influenţare a scenei politice autohtone. Noua sa TBasescu Rjucărie, partidul Mişcarea Populară, are şanse să nu fie chiar o simplă jucărie odată ce o va lua în primire cu semnătură şi ştampilă. Reţelele de influenţă pe care şi le-a creat la diverse nivele în unele instituţii ale statului nu se vor dispersa ca perdelele de ceaţă când dă soarele-n ele. Până la acel moment însă, Traian Băsescu va folosi toate instrumentele instituţionale şi de imaginaţie aflate acum la dispoziţia lui pentru a destructura, pe cât posibil, intenţiile celor pe care-i consideră adversari. În acest scop, nu se va da în lături nici să insinueze că ar ţine partea unuia sau altuia, cât să mute chelfăneala din preajma sa înspre alte gospodării de partid şi nici să creeze agende, reale sau imaginare, pentru a-i determina pe alţii să reacţioneze în loc să acţioneze. Este ceea ce încearcă să facă media anti-Băsescu (sau pro-moroiul „USD”) prin dezvăluirile cotidiane despre diverse matrapazlâcuri ce poartă sau ar purta amprenta lui Traian Băsescu. Dincolo de erodarea firească a unui preşedinte la sfârşit de mandat, toate aceste asalturi s-au văzut ca fiind inoperante la adresa lui Băsescu, dar au avut efect la nivel electoral, mai întâi în favoarea USL, iar după ce aceasta a expiat, în susţinerea lui Victor Ponta – omul prezentelor resurse utile. Se poate desprinde de aici impresia că oricare ar fi conţinutul şi veridicitatea respectivelor dezvăluiri, instituţiile statului nu reacţionează împotriva celui care se erijează în „şeful statului”, recte al lor. Deşi imunitatea nu înseamnă exonerare şi că ceea ce se pretinde parlamentarilor în această privinţă se aplică şi preşedintelui ţării, în mod egal (vezi art. 84.2 din Constituţie). Lipsa de reacţie a unor instituţii ale statului s-ar putea traduce printr-o protecţie specială – inexistentă constituţional – derivată din interpretări tainice ale Constituţiei şi legislaţiei, ce şi-ar putea găsi izvorul în permisivitatea la politizarea acelor instituţii, conform unor viziuni normative ce nu o dată şi-au arătat consecinţele nefaste. Aşa că, de reţelele de interese şi privilegii instituţionalizate prin promovări bazate pe loialităţi virale nu vor putea profita suficient adversarii lui Traian Băsescu, cât mai ales el însuşi, ca şi cei mai apropiaţi colaboratori. În aceste condiţii, confruntarea politică va fi una extrem de dură, în special după data de 25 mai, aşa cum de altfel ni se şi prevestesc din toate colţurile scenei politice mari fapte de arme. Şi cum suntem încă o societate nematurizată într-ale democraţiei, instituţiile nepolitice vor face, ca de obicei, adevărata politică internă a ţării.

Victor Ponta

VPonta RPremierul este conştient de tipul de armament cu care va trebui să se doteze pentru a contracara atacurile divizioanelor lui Traian Băsescu. Această înţelegere a dispozitivelor pe care Băsescu le-a plantat în instituţiile statului a determinat crearea USL, alianţa dintre PSD şi PNL, şi încercările din primăvara şi vara lui 2012 de a le izola şi anihila. Până aici totul părea justificat şi reformator. Modul în care s-a desfăşurat însă şturmul a ridicat ulterior, şi mai ridică foarte multe semne de întrebare. În primul rând, USL a arătat o precipitare aproape isterică în a schimba centrii de control instituţional aflaţi în custodia lui Traian Băsescu, nepregătindu-se suficient cu instrumente incontestabile din punct de vedere constituţional şi legal, fapt ce a determinat-o să se replieze pe aliniamente defensive. O vulnerabilitate surprinzătoare a fost reprezentată de ministrul Internelor şi Administraţiei, Ioan Rus, care nu a furnizat Autorităţii Electorale Permanente datele reale privind populaţia cu drept de vot, ceea ce a viciat constituirea cvorumului necesar demiterii prin referendum a lui Traian Băsescu. În al doilea rând, Victor Ponta a făcut paşii decisivi înapoi, în faţa unor reprezentanţi ai Comisiei Europene, reacţie care a echivalat cu o recunoaştere implicită că acţiunile politice ale USL ar fi constituit un atac împotriva statului de drept. Deşi unele demersuri au favorizat o asemenea impresie, cursul evenimentelor a arătat că deciziile CCR au fost respectate şi acuzaţiile pompieristice de „lovitură de stat” au fost iresponsabile. În al treilea rând, referendumul din 2012 nu a dat un răspuns clar, DA sau NU, ceea ce în mod normal ar fi păstrat starea de suspendare a lui Traian Băsescu, în ciuda invalidării referendumului, şi Parlamentul ar fi fost cel îndrituit să declanşeze repetarea lui. Nu a făcut-o. Toate aceste trei episoade s-ar putea constitui într-o suspiciune că, la un moment dat, în cursul evenimentelor, Victor Ponta şi PSD s-au răzgândit şi au vulnerabilizat, dacă nu chiar sabotat întreg demersul iniţial. Cinci argumente ar sta la baza acestei suspiciuni. Un prim argument ar fi „pactul de coabitare” care îi dădea lui Ponta garanţia şefiei Guvernului. Al doilea argument ar fi acela că PNL i s-a hărăzit un rol secundar şi de vasalitate în configurarea Guvernului. Al treilea argument ar fi înţelegerea lui Ponta cu Băsescu pe numirea şefilor de Parchete. Al patrulea argument ar fi declaraţiile venite dinspre filialele PSD care contestau candidatura lui Antonescu la preşedinţie în favoarea unui reprezentant al PSD. Al cincilea argument ar fi leapşa jucată de Ponta cu Antonescu privind remanierea Guvernului, ceea ce a determinat ieşirea PNL de la guvernare şi destructurarea USL. Victor Ponta a reuşit totuşi să-şi creeze o majoritate confortabilă pentru a-şi impune voinţa politică. Ştiind că anumite instituţii ale statului au un rol electoral substanţial, şi-a adjudecat în directă subordine Institutul Naţional de Statistică, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi numirile la serviciile de informaţii ale Internelor şi Armatei, ca să compenseze influenţa lui Traian Băsescu şi ale instituţiilor pe care acesta le controlează, mai mult sau mai puţin direct. Mai ales că intenţia lui Victor Ponta de a nu candida la prezidenţiale s-a transformat apoi într-o posibilitate, iar în ultimele zile în certitudine.

Crin Antonescu

CAntonescu RDintre principalii actori politici ai momentului, Crin Antonescu are poziţia cea mai vulnerabilă. Traian Băsescu e oricum la final de mandat, deci n-are ce funcţie pierde, iar Victor Ponta, chiar dacă pierde alegerile prezidenţiale, nu-şi pierde poziţia de premier. Nu cu majoritatea actuală din Parlament. Şi vulnerabilitatea lui Crin Antonescu apare din mai multe motive. Primul motiv ar fi pierderea legăturii cu guvernarea şi deci cu accesul la resurse, lucru care, desigur, a creat nemulţumiri la nivelul administraţiilor locale ale PNL. Cum va fi fost înghiţită această pilulă amară se va vedea, cel mai degrabă, la alegerile europarlamentare. Al doilea motiv ar fi scăderea procentelor PNL în sondaje. Nu o scădere drastică, dar fenomenul e în derulare şi Crin Antonescu resimte ieşirea din USL, coaliţie care a fost privită de o majoritate a populaţie ca dătătoare de speranţe. Faptul că ele par a fi deşarte nu se reflectă încă în mentalul acelui electorat. Atacul concertat şi concentrat venit dinspre PSD şi PC, care lasă urme adânci în mintea unui electorat pe moment debusolat de ieşirea PNL de la guvernare, declamă că principalul vinovat este trădătorul Antonescu. Adăugăm la aceasta insinuările privind nu ştim ce înţelegeri secrete între Antonescu şi Băsescu şi fiertura otrăvitoare este numai bună de distribuit în masă. Al treilea motiv este cel al migraţiei oportuniştilor către destinaţii mai ospitaliere pentru privilegiile clientelare ce i-a mânat în politică, migraţie difuză încă dar reală. Al patrulea motiv ar fi brambureala care defineşte opoziţia politică, constituită doar din partide care se pretind de dreapta. PNL ar fi un partid digerabil pentru celelalte, mai ales datorită ascendentului pe care îl are la nivel parlamentar şi local, dar cu condiţia eliminării lui Crin Antonescu. Nu există la acest moment o masă critică în PNL care să consimtă la un asemenea gest. Antonescu este totuşi un politician redutabil şi PNL un partid suficient de mândru cât să nu se dea predat pe mâna celor care l-ar vrea mai curând feliat, mărunţit şi înghiţit pe nemestecate. Însă cu cât Ponta şi PSD devin mai agresivi, cu atât cresc şansele ca partidele din opoziţie să accepte colaborarea cu PNL, chiar şi cu Antonescu în pragul uşii. Deocamdată însă orgoliile unor lideri mărunţi şi fără viziune, ca şi maculele de pe armura lui Crin Antonescu lăsate de alianţa cu PSD şi PC ridică probleme de armonizare a intereselor politice imediate. Iar atacurile la Antonescu şi la PNL, venite şi din această direcţie, le vulnerabilizează – şi unora, şi altora –  şi mai mult poziţiile.

Nici o ipoteză nu poate fi validată în clipa de faţă în ceea ce priveşte evoluţia şi consecinţele acestui război politic reactivat. Jucăria lui Traian Băsescu, PMP, s-ar putea să devină una funcţională şi atrăgătoare, ca partid-balansoar, cum s-ar putea să şi dispară înghiţită de altcineva, dacă steaua lui Băsescu va apune post-mandat, iar rolul parlamentar al PMP, după 2016, va fi unul de decor. Aceeaşi soartă ameninţă şi PDL, care sub şefia lui Blaga doar suprevieţuieşte, deocamdată. Cea mai neagră perspectivă pentru PNL este să se întoarcă la procentele sale de la începutul anilor 2000, undeva la 12%, procente spre care pare că se îndreaptă pas cu pas. Dar cum se întâmplă mai întotdeauna, socoteala de-acasă nu se potriveşte cu aia din târg. Să aşteptăm, atunci, cum vor ieşi socotelile din târg pe 25 mai şi vom socoti din nou.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Trio Ra-ta-ta: Crin, Victor şi Traian – Războiul continuă

  1. Grasul zice:

    Daca in paragrafele referitoare la Ponta si Basescu domnul Pana foloseste bisturiul sau vitriolul, cand il analizeaza pe Crin Antonescu nu mai are curajul sa puna mana pe „arme”, ba chiar isi ia niste manusi catifelate! In definitiv fiecare om are dreptul la propriile simpatii asa ca nu mi se pare ceva de condamnat.

    • Horia Pană zice:

      Grasul, ne cunoaştem deja mult prea bine ca să mai polemizez cu tine pe tema preferinţelor mele politice şi a nu ştiu căror partizanate şi propagande de care m-aş face vinovat. Eu spun ce cred, tu înţelegi ce vrei. Ai sesizat care e subiectul articolului? Îl afli în titlu, preambul şi încheiere: alegerile prezidenţiale şi principalii actori politici. Iar în cuprins, postura din care pleacă fiecare şi marjele lor de mişcare. Oriunde e pomenit USL, îl include şi pe Antonescu. Ce vrei mai clar de atât?

  2. Cocobinozaurul Biguminizat zice:

    Jucaria lui Basescu, PMP-ul, nu cred ca are alt scop decat de a distanta PDLul de basism si de a-l face frecventabil (sau macar digerabil) si pentru sustinatorii PNL in eventualitatea unei aliante de dreapta, sau pentru nehotaratii care totusi nu sunt fani ai lui Basescu. Este daca vreti modul lui Basescu de a spune ca nu mai are treaba cu PDL si ca si-a luat mana de pe el . A spus-o si explicit, insa trebuia sa faca despartirea ceva mai credibila si sa „spele” PDLul de figurile cele mai contestate, gen Elena Udrea.

    Alt sens nu pare sa aiba acest partid si probabil ca din 2016 se va dezintegra. Oricum n-a fost niciodata ceva serios si nici nu cred ca are cineva mari asteptari de la el….

    • Horia Pană zice:

      Te rog să fii convins că nu ăsta e scopul pentru care Băsescu a născocit PMP, adică să-l apropie de PNL. Ci tocmai pentru a destructura PDL şi de a-l goli de conţinut. N-a reuşit cu PDL, cum n-a reuşit nici cu PNL în 2005/2007 (intenţia de fuziune PNL – PDL; destructurarea prin înfiinţarea PLD). PMP trebuia să fie o alternativă destul de atractivă încât să preia electoratele de dreapta – că nu-i doar unul. Un alt eşec al lui Băsescu. De aceea îi zic „jucărie” – există, funcţionează, dar nu-i treabă serioasă.

      • Cocobinozaurul Biguminizat zice:

        Da, este foarte posibil si nu am pretentia ca detin adevaruri absolute. 🙂

        Cred insa ca daca era ceva serios in acest PMP, ar fi plecat si Monica Macovei, care este intr-un fel „icoana” si numitorul comun al tuturor basistilor. Nu cred ca n-ar fi ascultat de „fluieratul” lui Basescu, deoarece in fond el a fost motorul careierei doamnei Macovei ,iar dansa a parut sa inteleaga mereu acest adevar 🙂

        Au plecat insa alde Udrea si Elena Basescu, lucru pentru care in fond PDLul ar trebui sa multumeasca …

      • Horia Pană zice:

        S-ar putea să fie un argument. În acelaşi timp, e posibil ca Monica Macovei să fie suficient de incomodă la aspirarea unor tipi dubioşi de către PMP din PDL, cum a fost şi în PDL. Să înceapă să-i cânte aria eticii în partid e prea mult pentru Băsescu, mai ales când partidul are nevoie de oameni cu bani. Şi cum banii celor care s-au pitit prin politică au ceva miros…

  3. Cocobinozaurul Biguminizat zice:

    @Jan Valjean.

    Eu unul voi vota intr-adevar PNL la europarlamentare. Voi face asta din respect pentru atitudinea avuta de ALDE in 2012, nu de dragul PNL in sine!

    Daca insa s-ar pune problema sa votez nu la europarlamentare, ci la parlamentare PNLul in acest moment, nu mi-as mai pune stampila pe ei. Nu mi-as mai pune stampila pe ei deoarece nu este greu de vazut faptul ca ca dupa ce fiecare a fost cu fiecare, PD cu PNL in alinata DA; PSD cu PD in FSN si la guvernare in 2009; PNL si PSD in USL; acum trebuie sa se reia ciclul 🙂 .

    Cum „filmul” aliantei DA l-am mai vazut, pot spune ca sunt sincer scarbit si plictisit ! Va spun continuarea ?… Se vor certa iar , se vor scuipa iar, unul din ei se va alia cu PSDul, iar noi ne vom simti plini de noutati si adrenalina politica, exact cum se simte si carasul auriu cand la fiecare tura redescopara obiectul pe langa care tocmai a trecut…

    • Horia Pană zice:

      Nu comentez motivaţiile de vot ale cuiva.

      Dar am o opinie despre repetitivitate. Nimic nu se întâmplă aidoma. Că e posibil să nu se înţeleagă e încă firesc la câte orgolii personale sunt pe piaţă. Dar vor fi altele condiţiile, deci altele motivele. Chiar dacă mai greu, toţi învaţă până la urmă din greşelile comise.

      • Cocobinozaurul Biguminizat zice:

        In primul rand vreau sa va felicit pentru blog! V-am observat si in Agora lui Iocan, loc in care mai citesc din cand in cand postarile membrilor, fara a spera ca voi putea trece „testul de admitere” 🙂 .

        Postarile dumneavoastra mi-au parut printre cele mai logice si mai echilibrate din toata Agora, motiv pentru care am ajuns si pe acest blog. 🙂

        Revenind la subiect da, se poate ca lucrurile sa nu se deruleze strict pe fagasul pe care s-au derulat candva! Conjuncturile difera, vremurile difera, oamenii difera. Putem spera ca de data aceasta va fi bine…Asta daca suntem optimisti 🙂

        Eu unul nu sunt din cale afara de optimist, asa ca mi-as dori ca ceva sa intrerupa ciclul alternantelor politice dambovitene, ciclul de scuipat-pupat derulat cu o viteza uimitoare, mentalitatile legate doar de matematica electorala si jigodismul prezentat in ambalaj de pragmatism. Imi este dor daca vreti de increderea naiva pe care o aveam prin anii 1990 in Coposu si PNT, de credinta ferma ca acel partid nu se intineaza niciodata, ca binele este bine, ca nu se fac compromisuri, ca idealurile conteaza. Acum in 2014 n-as mai putea niciodata gandi ca atunci, ci doar ma intreb care va fi urmatoarea dezamagire, urmatoarea surpriza neplacuta si urmatoarea „teapa” data de cei in care am incredere…

      • Horia Pană zice:

        Mulţumesc pentru aprecieri! 🙂

        N-aş merge până într-atât încât să consider că va fi bine curând. E lung drumul Damascului. Şi din ceauşism am ieşit cam brusc, fără a fi trecuţi prin filtrul unei rătăciri prin deşert întru curăţirea de păcate. Şi ele s-au perpetuat în felurite forme. E nevoie de timp pentru intrarea în normalitate.

  4. Jan Valjean zice:

    Dar daca romanii se trezesc oarecum din amortire si voteaza masiv PNL la europarlamentare ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s