Politică de până ieri (67)

 

Cavalcada gainilorCu găina la atac. Deputatul PMP Florin Popescu, fost şef CJ Dâmboviţa din partea PDL, a fost prins de DNA că a făcut-o de găină. O pomană electorală de vreo 70 de tone de pui grill. DNA cere arestarea găinarului. Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, ca o adevărată cloşcă, zice Ba nu, ce puii mei!” Florin Popescu, ca un brav pui de lele, piuie către jurnalişti: Vă dau cuvântul meu de onoare că nu am mâncat nici măcar o aripă de pui.” Ciocurile înfipte în uruială „breaking news” rămân întredeschise a uluială. Parcă pe Mazăre l-a ridicat DNA de la masă? Deşi avem în faţa noastră un nehalit între nehaliţi, lui Florin Popescu i se impută că-i brigand şi nu gurmand. Dacă s-ar considera stupiditatea obraznică măcar contravenţie…! Oricum, ajungem la o altă stupiditate obraznică, cea permanentizată de DNA: fixaţia şi delirul arestărilor preventive. Nu ştiu cu exactitate care-i motivaţia procurorilor – dincolo de încremenirea idioată în generalizarea excepţiilor – dar eu bănuiesc aici un apetit pentru triumfalismul justiţiar. Boală care roade din greu şi creierele pletorei de „Doctor Justice” care bombează sticlele televizoarelor şi freacă onanist tastaturile pe reţelele de socializare… În acest caz, fapta s-a petrecut în iunie 2012; dacă erau ceva probe de dosit, ele ar fi fost deja dosite – iată că nu! – şi de fugit în Congo – Kenya era prea târziu.

N.B. Într-o declaraţie inflamată, PDL este oripilat de „pactul pentru imunitate PSD – PMP”, de parcă în iunie 2012, când puii se mişcau între urnele de vot şi oalele votanţilor, reţeta culinară a PDL nu includea şi usturoiul. Pe de altă parte, ipocrizia PNL e la loc de cinste: „Legislativul nu trebuie să fie scut pentru cei asupra cărora planează suspiciuni de corupţie. Justiţia trebuie să se facăîn sala de judecată, şi nu în Parlament.Nu era vorba de nicio sală de judecată, ci de aresatare preventivă, de care dacă se abuzează, devine sancţiune antecondamnatorie şi nu o măsură asiguratorie

Cristelniţa electorală. Victor Ponta s-a întâlnit la o şuetă cu Patriarhul Daniel. „Am vorbit desigur despre Catedrală şi despre organizarea Anului Brâncoveanu”, zise Ponta.În afişele de campanie ale PSD apar, în afara copy-parteneriatelor polono-român şi belaruso-român, 10 biserici şi mânăstiri. Dar nu trufaşa machetă a Catedralei Neamului şinici statuia lui Constantin Brâncoveanu. Aşa că mă duce gândul că discuţia a fost exact cum Ponta declară că n-a fost: despre bani. Dacă nu pentru Catedrală, atunci pentru Sfântul şi Marele Mir electoral. Cum zice o mică rugăciune creştină? Şi nu ne duce pe noi în ispită? Aşa să-i rămână viersul!

Blue jeans party – PMP. Teodor Baconschi, pe pagina sa de Facebook: De când măştiu mi-au plăcut blugii, pentru că simbolizează SUA şi valorile ei: libertate, muncăşi inovaţie.”SUA mai înseamnă şi o grămadă de lucruri necurate, toate în demcoraţie: abuzul patriotic, muncile dubioase ale lui Mercur, inovaţiile Enron, Echelon şi „Sadam Husseins’s weapons of mass destruction”. By the way! Dar alta e tema, şi ca să n-o dau în bălării, zic: Blugii se originează în Genova secolului al XVII-lea, materialul fiind utilizat iniţial pentru a proteja mărfurile în docuri, apoi ca îmbrăcămintepentru marinari, şi de aici au fost exportaţi mai târziu în restul Europei, în special în Franţa.

Doar mă joc. Mă joc niţeluş cu cuvintele. Pentru că m-a provocat. 😀 Ştiu prea bine ce-a vrut să transmită candidatul independent Valentin Dăeanu: „Te provoc să gândeşti ca mine, INDEPENDENT!” Cât de independent poţi gândi când trebuie să gândeşti ca altul?

Tönks” László1. Tökés László, într-o declaraţie la Oradea: „Rămân cetăţean fidel al României.” Musai că e o greşeală de traducere aici. Ca de obicei când Tökés vorbeşte ceva despre România. Nu pentru că el candidează pentru Parlamentul European din partea Ungariei, ci pentru că în mai toate declaraţiile România lui este aia de la 1881, fără Ardeal.

Ţaţa Firea. Altfel nu poate fi, de vreme ce însuşi Liviu Dragnea avertizează: „Eu nu ştiu ce-a avut Băsescu în cap. Îi spuneam şi lui Victor: Să te ferească Dumnezeu să intri în gura lui Gabi Firea!” Deci, nu doar de la Băsescu i se face gura creaţă.

Pontoarca lui Ponta. Scula cu care Ponta şi ai lui se văd pătrunzândla Cotroceni: „Şi mai ales o să mă bucur pe 21 decembrie când o să fim la poarta Palatului Cotroceni şi o să strigăm: Ieşi afară, fiinţă extraordinară!” Eu o să mă bucur mai dihai dacă nu va fi nevoie să-i strig lui Ponta: Stai afară, fiinţă plagioară, plină de gargară, să nu-mi fi povară, din zori până-n seară!

Minciună în falş, marca …escu. Spune Traian Băsescu, despre Biserica Ortodoxă Română, după ce-a decorat câţiva popi; că de ridicat în grad mai mult de-atât nu mai putea: „Rămâne singura instituţie care-i poate ţine pe români laolaltă, peste graniţe.” Aşa băsnire (minciună, înv.) rar mi-a fost dat să aud. O fi auzit de guvernanţii României din 1990 şi până azi? Ca aceştia, nimeni nu i-a ţinut pe români atât de uniţi şiatât de departe, cât au văzut cu ochii.

Dezechilibrarea dezechilibrului. Există o spaimă mare că Ponta şi PSD vor avea sub degete, din decembrie, toate butoanele de decizie în stat. Dar cu ce ar fi mai mare spaima de-acum decât spaima când Băsescu şi PDL erau la toate butoanele? Păi tot la fel de mare, iar cine ştie de ce, o şi spune, mai mult sau mai puţin voalat, adică Traian Băsescu:„Preşedintele are ultima semnatură pentru numiri la Înalta Curte, la SRI, la Parchete. Sunt pârghii care chiar ar da puterea totală PSD.”După cum s-a văzut în ultimii ani, Preşedintelui i s-a conferit o imunitate para-constituţională, prin interpretări uneori ciudate şi contradictorii. Ceea ce înseamnă că neexistând un control reciproc real între puterile statului, orice persoană de rea-credinţă ajunsă la Cotroceni va putea abuza de puteri greu, dacă nu imposbil de sancţionat. Să fie teama justificată a cui a creat, la rândul său, în acest mod, teamă?

I-auzi brâul şi patrafirul! Cum am amintit mai sus, atât Ponta, cât şi Băsescu au vorbe de taină cu preoţimea: „Eu sper ca Biserica să rămână neutră. Nu poţi să îi ceri Prea Fericitului Daniel (…), dar ştiu cum a procedat în alte situaţii… Prea Fericitul Daniel e foarte pragmatic”, a declarat Traian Băsescu. Am căutat un asemenea demers prezidenţial în anii electorali 2004, 2007, 2008, 2009 şi 2012. Nimic, pace, camaraderie şi prelegeri politice în biserici. Cum să nu fie Prea Fericitul un Prea Pragmatic, când atâţia Prea Filotimi îi ispitesc pe cei prea puţin smeriţi? Au trecut Paştile, nu se mai gândeşte nimeni la amărâtul ăla care i-a gonit pe zarafi din templu. Ce s-a schimbat? Zaraful şef.

Tichet – taka! PSD Bistriţa a împărţit tichete, de 1 Mai, în valoare de 4 mici şi-o bere. Nu puteau să dea mici şi bere fără tichet? Ba puteau, dar trebuia şi „gura lu’ tichetistu’ de partid să mănâncă ceva”.

Traian Băsescu a câştigat la Tribunalul Bucureşti procesul cu Dan Voiculescu. Aşa titrează Ziare.com, luându-se după Mediafax. Ce-a câştigat de fapt? Nimic. Tribunalul a decis că afirmaţia lui Băsescu privind controlarea Justiţiei de către Voiculescu nu poate fi catalogată ca fiind de interes general, public, politic, însă a stabilit fapta acestuia ca având caracter ilicit.La Rovine, la Rovine, o mare victorie-am obţinut!

De-a Patapuia-gaia. Sau Patapievici se ţine gaia-maţu să ne arate cât e el de firoscos, de ne ia gaia. Nu ştiu ce m-a făcut să-l pomenesc într-o discuţie amicală la una mică, într-o bombă „muncitorească”, spunând despre el că a cam ieşit din scenă. În timpul ăsta, bozonul intelectualismului autohton se producea într-un interviu pe Ziare.com despre 1 Mai şi alte chestii „muncitoreşti”. Câteva exemple:

„Am trecut prin toate etapele muncii muncitoreşti: munca în schimburi, munca la ordin, pedepsele colective, mâncatul şi pauzele în comun, lucrul cot la cot zi de zi, săptămână de săptămână, lună după lună, ani de zile.”

„…oameni care azi îşi imaginează că a fi fost «om al muncii»în socialism era o formă de demnitate publică, iar a fi avut agăţată de tine toată viaţa de salariat o Carte de Muncă constituia un semn al apartenenţei. O tâmpenie! Era un semn al sclaviei faţă de reţeaua de supraveghere exercitată securistic de serviciile de cadre. Era un semn al încadrării totale a societăţii de către supraveghetorii socialişti. Era un semn de sclavie socială. O ştiu pe pielea mea. Cartea de muncă, pentru salariat, era echivalentul legării de glie, pentru iobag.”

„După Al Doilea Război Mondial, germanilor din vest li s-a impus de către aliaţii occidentali o economie capitalistă(…), iar germanilor din est li s-a impus de către sovietici o economie socialistă…”

Ce putem desprinde de aici, coroborat cu alte ieşiri publice patapieviciene? Un dispreţ imperial faţă de altfel de muncă decât aia la costum cu papion şi birou de mahon, faţă de Cartea de Muncă versus sinecura neo-precupeţilor2. Dar cu germanii ce-a avut? Or fi fost germanii din vest nişte socialişti cărora li s-a impus capitalismul şi germanii din est nişte capitalişti cărora li s-a impus socialismul? Mare-i grădina ta, Doamne, dar unii mai şi sar gardul!

● „Victor Ponta, candidatul naţionalist antijustiţie”. Formulă consonantă cu multe altele ce constituie bagajul de opinii-lozincă ale „opinioţilor” de partid. Victor Ponta nu este un naţionalist, ci doar încă unul care completează pleiada de populişti costumaţi în politicieni şi pentru care „România”, „românii” şi „român’lor” ţine loc de semn de punctuaţie în declamaţiile lor sforăitoare despre cât sunt ei de dedicaţi şi înainte-mergătorii naţiei, spre binelui ei neîndoios. Mai mult decât atât, din câte ştiu eu, naţionalismul era parcă răul cel mare pentru internaţionaliştii bolşevici. Însă pentru pretinşii, dar inepţii susţinători au „dreptei” politice asemenea nuanţe se topesc în griul produs de trista lor materie cenuşie. Este Ponta şi un simbol al antijustiţiei? Nu mai mult decât alţii, care critică antijustiţia sa. Partizanatul nostru stupid a împământenit gradele de comparaţie ale dreptăţii (eu am mai multă dreptate decât tine; să fii sancţionat tu pentru ilegalităţi este mai drept decât să fiu sancţionat eu), dar şi drepturi de proprietate asupra dreptăţii (vor să pună mâna pe justiţie; justiţia e de dreapta/stânga). Bref, justiţia se ideologizează şi devine un atribut de partid. E momentul în care, existând şi complicităţi clientelare din partea reprezentanţilor justiţiei, ea începe să se ducă dracului. Indiferent de cine „lozincăreşte” în numele ei.

Socialismul e în floare şi de clasă rău mă doare. Spune un jurnalist, pe numele său Iulian Leca (Vox Publica, Ziare,com, Realitatea TV): „Lecţia de solidaritate pe care am ratat-o. Între muncitori în primul rând, dar nu numai. Clasa muncitoare din România a fost dezbinatăîn ultimii ani de măsurile de austeritate… Solidaritate pentru drepturile câştigate de miile şi miile de muncitori care au murit în trecut, zbătându-se în mizerie şi în condiţii inumane de munca şi de viaţă… Solidaritatea exageratăîn jurul unui ideal naţional a avut de mult prea multe ori un sfârşit tragic.”Cu cântec, înapoi, marş! Hai la lupta cea mare/ Rob cu rob să ne unim/ Internionala/ Prin noi s-o făurim!Nu spunea Marx că „Istoria se repetă. Prima dată ca tragedie, a doua oară ca farsă”? Merge şi invers.

Doamne, apără-ne cu târşul! (1) Premierul Victor Ponta ne linişteşte legat de conflictul din Ucraina: „Românii nu sunt în pericol, am mărit bugetul Apărării.” Aferim, Ponta efendi! Te pomeneşti că de după garduri stau grămadă Leoparduri. Şi mai la urma urmei, legat de bugete mărite, ca exemplu la pleasnă, nu s-a mărit şi bugetul la CNADNR că nu mai e loc să pietruim nici măcar un biet drum comunal de câte autostrăzi avem?!

Doamne, apără-ne cu târşul! (2) De data asta nu e nici premierul, nici deputatul, ci liderul PSD Victor Ponta: „Sunt convins că cei mai mulţi dintre liberali sunt alături de noi până la capăt, să facem dreptate până la capăt.” Dacă primii doi sunt la putere, cred că e limpede pentru toată lumea că ultimul este în opoziţie.

Doamne, apără-ne cu târşul! (3)Iarăşi, premierul Victor Ponta, către muncitorii de la Fabrica de Avioane Craiova: „Deşi ne paşte un război, vestea bună pentru voi este că veţi avea comenzi.”

Ponta la Sâmbra Oilor – Satu Mare: „Băsescu nu a putut să vină, dar m-a rugat să vă salut.” Meeheee-rci!

1În limba maghiară: „tőnkre menjen” – a se duce naibii.
2Sintagmă propusă de Adrian Gavrilescu, în cartea sa, Noii precupeţi. Intelectualii publici din România de după 1989”, Editura Compania, Bucuresti, 2006.

 

 

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politică de duminică și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s