Politica şi maşinile ei vorbitoare (1)

Talking machineDespre iluziile şi supărările mele am mai scris. Dar parcă n-a fost de-ajuns. În funcţie de simpatiile politice şi contraperformanţa celor cărora le sunt adresate simpatiile, corpul cetăţenilor votanţi este considerat inept, pomanagiu, fascistoid, comunistoid, într-o prelungă înşiruire de epitete şi adjective. Dar toţi suntem mândri că suntem români, însă cu condiţia să nu fie spusă de „pontişti” sau de „băsişti”, alternativ, şi cu condiţia eliminatorie de nu fi parte a vulgului, care vulg nici nu ştie ce-i aia să fii român, darămite ce-i aia mândrie. Febra alegerilor a dezvălui însă vulnerabilităţile până atunci necunoscute (egolatrie) sau doar tăinuite cu abilitate datorită asumării unor reguli minimale de socializare (dedublare). Ardoarea susţinerii sau stigmatizării politice a rupt toate barierele şi înfierbântaţii au năvălit în spaţiul public în hoarde, fie ei politicieni, admiratori sau detractori. Cine a fost bănuit de maturitate a făcut tot posibilul să denunţe o asemenea bănuială. Cine a fost bănuit de onestitate, de echilibru a făcut tot posibilul să le denunţe şi pe acestea, încât am ajuns de multe ori în situaţia de a nu mai putea deosebi între superficialităţile, mistificările şi ticăloşiile unora sau altora. Aşa că am trăit un „război al tuturor împotriva tuturor”, sub sloganul homo homini lupus adaptat şi optimizat. Mai nimeni n-a mai fost atent la detalii – acolo cică ar sălăşlui „diavolul” – mai toţi se zgâiau la the big picture, imaginea de ansamblu care le satisfăcea întru totul unilateralitatea vanitoasă, deşi tocmai în disimularea detaliilor se arată în plenitudinea sa lucrarea „diavolului”. Lozincarzii şi tribunarzii i-au fost şi-i mai sunt acestuia ucenici de nădejde. Să nu-i uităm însă pe inepţi, faţă de care atât Dumnezeu, cât şi Scaraoţchi sunt totalmente neputincioşi.

Pentru că am scris extrem de puţin despre prestaţiile politicienilor implicaţi în alegerile prezidenţiale, ca şi despre stolurile de vrăbii gureşe ce i-au însoţit, iar atunci când totuşi am comentat câte ceva am evitat să fiu prea tranşant într-o atmosferă exagerat de belicoasă, reiau acum unele prestaţii, mai în serios, mai în şagă, în speranţa că furiile s-au mai disipat cât de cât.

Spicuiri din campania pentru primul tur

Elena Udrea, candidată din partea PMP, îşi lansează campania electorală între ruinele unei hale a uzinelor Republica, în salopetă şi cu cască de protecţie pe cap, însoţită de o ceată de papiţoi echipaţi aşijderea. Ce voia dumneaei? O „Românie frumoasă”. Ce poate fi mai frumos decât o fabrică despuiată, în aşteptarea demolării, în care se joacă de-a brigada de agitaţie nişte figuranţi în salopete scoase din galantar? Şi ce găseşte de cuviinţă să spună? Că uzinele Republica, unde munceau 70.000 de oameni, „a intrat în declin din incompetenţa şi prostia guvernelor de stânga”. Falimentul Republica este declarat de către o guvernare de dreapta, în 2005, când cei 3 miniştri de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniul economic, Adriean Videanu, Gheorghe Seculici şi Gheorghe Pogea erau în tabăra sa politică. Care miniştri, cum se ştie, s-au zbuciumat în aşa hal să salveze industria românească de n-a mai rămas nici măcar un şurub logodit cu o piuliţă. Cealaltă zicere memorabilă însă ne trimite în zona satirei: „Voi fi un preşedinte care să nu stea în genunchi în faţa baronilor locali.” Păi nici nu-i asta metoda patentată prezidenţial în ultimul deceniu, ci aia a baronilor locali îngenunchiaţi în faţa preşedintelui. 

Victor Ponta, la începutul campaniei electorale: Acum sper să nu fie nevoie de un mare război pentru a regăsi unificarea internă a României…” Coroborând această declaraţie cu asta: După aceste alegeri, trebuie să punem capăt războiului din societate…”, şi cu abjecţiile care au secţionat societatea în felii bune şi felii rele, realizăm că „preşediuntele care uneşte” ne-a tras mai întâi un război de secesiune, după care voia să strângă laolaltă ce-a mai rămas întreg. Să mai zică cineva că respinge modelul american. Dar stai, bolşevicii au făcut la fel! A naibii istoria asta! 

Călin Popescu Tăriceanu, într-o emisiune la România TV, s-a adresat lui Victor Ciutacu apelându-l „domnule Turcescu”. Unii s-au grăbit să catalogheze asta drept o gafă. Nu era.

Nicholas Taubman, fost amabasador al SUA la Bucureşti: „România îşi are viitorul sub propriile picioare.” Cam acolo îl are, şi nu doar cu referire la gazele de şist, unde bat toţi ambasadorii americani, ci pentru că are mâinile ocupate: ba ca să se scarpine-n cur, ba ca să se-nchine la moaşte, ba ca să primească comândarea demagogilor.

Klaus Johannis, în campanie la Craiova: „Să dărâmăm mitul că Oltenia este roşie, culoare care înseamnă sărăcie, corupţie minciună.” Joaca asta de-a culorile şi pseudo-simbolistica lor politizată mă agasează. Şi de agasare scap, de obicei, prin zeflemea. Aşa că, luând acestea în tărbacă, propun să scăpăm şi de drapelul tricolor, pe motiv de:

1. Roşu: „sărăcie, corupţie, minciună”, prostituţie, violenţă;

2. Galben: invidie, gelozie, agresivitate vicleană, trădare;

3. Albastru: mistificare, incertitudine, tristeţe.

Călin Popescu Tăriceanu: „Sunt singurul candidat care îl poate învinge pe Ponta.” La numărul de neveste.

Victor Ponta: „Mi-aş dori diplomaţi români ca Titulescu.” Şi aşa i-a numit la Externe pe Marga, Corlăţean, Meleşcanu, toţi „diplomăşti”, toţi căciulari, rândaşi de viţă veche.

Teodor Meleşcanu anunţa că „războiul bate la uşă”, aşa că ne trebuie un guvern de uniune naţională. Şi lui Iliescu i se lăsa de războaie la uşă şi chema la uniune naţională sub oblăduirea sa. Numai că-l ţinea legat de par un fel de democraţie, chiar şi originală, cum era ea. Cam deranjantă democraţia asta pentru cei dedaţi la unanimitatea poporului de sub înţeleapta conducere a unui „despot luminat”. Şi lui Băsescu îi cam surâdea ideea. Noroc că n-a fost să le fie niciunuia.

Călin Popescu Tăriceanu, preşedinte al Senatului, aprobă vacanţa parlamentară electorală: „Parlamentul nu e fabrică de legi.” Nici măcar atelier nu e. Poate un notariat pentru iniţiativele Guvernului. În cazul ăsta, şi 300 de parlamentari e deja glogozeală.

Premierul Victor Ponta face campanie electorală pentru candidatul la preşedinţie Victor Ponta prin metoda celebrelor predemocratice vizite de lucru şi întâlniri cu „oamenii munci de la oraşe şi sate”. Un minim respect pentru democraţie l-ar fi obligat să aplice interimatul funcţiei. Vorbesc şi eu ca să mă aud.

RromEelctricaDaniel Cioabă, ăl mai tare rrom de pe raft: „Rromii nu mai vor săşi dea votul pentru un litru de ulei sau un kilogram de zahăr. Oamenii vor ca prin votul lor să rezolve problemele comunităţii. Aşteptăm ofertele celor 14 candidaţi cu privire la rromi, după care îl vom alege pe cel care va avea programe speciale pentru rromi.” Alături de articolul de pe Ziare.com era o reclamă. Am adaptat-o.

Victor Ponta, delimitându-se la câteva zile după ce Gabriela Firea făcea rechizitoriul politicienilor fără copii: „Viaţa sa privată îl priveşte strict pe omul politic în cauză şi nu trebuie să fie un subiect de dezbatere publică. Eu personal voi respecta fără excepţie acest principiu oricât de murdare şi abjecte vor fi atacurile adversarilor politici.” Ca un adevărat viteaz, Victor Ponta a tolerat în continuare, surâzător, atacurile murdare şi abjecte ale comilitonilor săi, ceea ce duce murdăria şi abjecţia pe cele mai înalte culmi ale străfundurilor.

● „Klaus Iohannis este (…) un fel de etern candidat de rezervă la diverse poziţii pe care niciuna nu a finalizat-o (sic!), zise rezervistul Teodor Meleşcanu.

Ipocrizia şi raliul auto. Zgonea îl atacă pe Johannis că promovează maşini germane. Ponta scrie pe facebook: Este obligaţia mea să folosesc o maşină de calitate fabricată în România. Mă simt ca acasă într-o maşină produsă la Mioveni.” Se termină şi campania electorală, iar Ponta este obligat să folosească iarăşi un Mercedes 4×4. Zgonea nu vede, că e la o bere cu colegul său, Mihai Viteazul. În Bănie, nu vă fie cu bănat.

Victor Ponta, presupusul „preşedinte care uneşte”: „Toţi cei care cred în Dumnezeu sunt buni români.” Un remake al „Procesului maimuţelor”, dar având în distribuţie pitecantropi.

Teodor Meleşcanu: „Nu am nici un schelet în dulap.” Nici în fişetul de la U.M. 920?

Elena Udrea: „Dacă voi câştiga alegerile, voi face un referendum pentru desfiinţarea Parlamentului.” Acum, că n-a obţinut nici cât PMP la europarlamentare, o fi bun Parlamentul în care este ea deputat? Că poate iniţia un referendum şi pe persoană fizică. Îi mai trebuie doar 499.999 de cetăţeni (bine)dispuşi.

Nu ştiu care justiţie trebuie apărată, că asta care tace mâlc, nu. PSD a făcut un contract cu Poşta Română, adică cu statul, prin intermediul căruia a expediat alături de talonul de pensie un pliant electoral prin care anunţa că Johannis va tăia pensiile. Asta apropo de atacurile murdare şi abjecte pe care Ponta le critica.

Nu de puţine ori mintea politicienilor se dă singură pe toboganul prichindeilor. Klaus Johannis: „Da, am şase case, dar Ponta are şapte.”

Monica Macovei: „Partidele care au 20 de condamnaţi într-un an trebuie dizolvate.” Pe acelaşi principiu, şi păstrând aceeaşi proporţie între infractori şi totalul populaţiei, ca între infractori şi membrii de partid, putem şterge de pe faţa pământului şi unele cartiere şi localităţi, redând pământul astfel eliberat naturii pure.

Tot Monica Macovei, şi la fel de muşcată de streche: Baronii din PSD nu vor aştepta ca-n Mioriţa, să vină ciobanii să-i omoare.” Cine i-o fi fost profesoară de literatură?

Victor Ponta: „S-au auzit două voci în această campanie – vocea mea şi vocea Justiţiei.” În totală disonanţă.

Gheorghe Funar: „Toate popoarele din lume se trag din geto-daci. Deutschland înseamnă Ţara Dacilor.” Şi aşa s-a încheiat campania electorală pentru primul tur, alternând plânsul cu râsul, alternând tragedia cu comedía cu comédia.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Politica şi maşinile ei vorbitoare (1)

  1. Jan Valjean zice:

    Politica romaneasca actuala este o mare mizerie facuta de politicieni mizerabili.In acelasi timp marea lor majoritate sunt corupti,incompetenti si total lipsiti de moralitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s