Memorie şi dezenervare

Două articole publicate de mine pe site-ul Catchy în această lună.

MemorieŞi memoria este un virus, nu-i aşa?

Îşi amintea viaţa, deşi nu o trăise încă. Nu până la capăt. Nu cum spun alţii că o viaţă merită trăită. De fapt, nici nu ştia unde-i este capătul şi dacă exista de fapt un capăt anume. Şi-a închipuit viaţa de parcă ar fi fost întru totul a lui. De parcă nimeni din preajmă – rude, prieteni, ocazionali – n-ar fi contribuit fiecare, după posibilităţi, după mici sau mari interese, la făptura ce s-a iţit din plastilina unei naşteri. O naştere perpetuă, dincolo de suferinţa mamei, dincolo de fericirea tatălui, dincolo de propriile iluzii.

Modelaţi, copii, plastilina, lăsaţi-o să iasă la suprafaţă! – Pe cine? – Ideea, visarea, acea imagine ascunsă imediat ce v-aţi trezit din somn.

Era o vreme când pentru el a spune visul, cu subiect şi predicat, şi cu alte formule morfo-gramaticale despre care încă nu ştia nimic, ar fi fost o trădare. Era să-i trădeze pe bunici, pe părinţi, pentru că vorbele auzite nu se spun afară, că ele sunt şi nu sunt adevărate deodată, că ele fac rău deşi sunt spuse corect şi sincer. Adică dincolo de pereţi, garduri şi alte restricţii de familie şi vecinătate exista o lume rea, cu nume şi mutre, dar despre care el trebuia să tacă ştiind. O fi fost prima întrebare la care nu i-a găsit răspuns? Cum este ca un lucru să fie în acelaşi timp adevărat şi neadevărat? Cum este ca un lucru să fie în acelaşi timp corect şi incorect?… (Articolul complet AICI)

 

All Is CalmExistă şi o Românie dezenervată 

● Ajun de Crăciun. Un tren. O locomotivă beteagă. Trei ore de stat în câmp aşteptând să vină o locomotivă nevătămată. Nu tu vociferări, nu tu blesteme. Lume pusă pe şotii. Nervoşi doar conductorii, lansând contra-urări celor de la Divizia Tracţiune. Alături de mine un om care zâmbeşte până nu se mai poate abţine şi-mi spune: Vă place jazzul? Evident că-mi place. Şi aleg din oferta lui de pe laptop piesa „And then she stopped” (Dizzy Gillespie). O doamnă care mă amuzase ceva mai devremre spunând „Sper să ajung la nepoată-mea înainte să vină Moş Crăciun, că doi în aceeaşi seară devine bizar”, izbucneşte: Domnule, ăsta a prevăzut evenimentul de-acum 50 de ani!Un râs general şi sănătos, venit dinspre vreo 15 de naufragiaţi CFR, străbate un vagon luminat la avarie. Se liniştesc şi conductorii. Ba chiar generează o frondă: Dacă vreţi să fumaţi, noi nu suntem aici!Uimitor, toţi fumătorii, vreo cinci, se duc tot la uşa deschisă a vagonului  şi se-atârnă de scară. Din laptop răsună saxofonul lui Gerry Mulligan – Out of this World… (Articolul complet AICI)

 

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Publicate-n altă parte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s