Despre popor, cu gura plină

xvFortuit, dar şi forţat de împrejurări – m-am scos cu limba română asupra căreia se aplică forţe de tăiere, forfecare sau alunecare – şi pentru mine azi e ceva ce se numeşte Ziua Internaţională a Muncii. Aşa cum există o zi a majoritarei Femei, care ne aduce pe lume, deşi nu e recunoscută de alţii ca „Dumnezee” (poate pentru că femeia nu are treabă, pentru o majoritate confortabilă, decât cu rima de la lut), şi e discutabil dacă întotdeauna avem de ce să-i mulţumim pentru asta; refuz să cad în obsesia feministă sau răsturnările creştine nu mai puţin obsesive ale rolului ei pe lume când spun asta, aşa că exoneraţi-mă!

Am citit în ultimele ore tot felul de urări şi anti-urări, calambururi şi miştouri de buldozeristo-capitalişti despre muncă, muncitorime, dispreţul alternativ faţă de „clasa muncitoare” versus „elita muncitoare”, restauraţii ale lui „noi muncim, nu gândim” sau ale lui „cine gândeşte munceşte, celălalt profită prin rutina ce urmează gândirii”; ambele fiind, în opinia mea, semne ale imbecilităţii orgolioase şi în egală măsură dezastruoase pentru o societate sănătoasă. Şi asta pentru că desparte în loc să adune. Şi fractura doare la un moment dat chiar şi pe cel care sare încântat de performanţa sa de a ţopăi doar pe piciorul sănătos… Ţopăitul şi ţopismul n-or fi cumva surate?

Am suficiente amintiri despre „1 Mai Muncitoresc” încă de la începutul anilor ’60, limita mea de accesare a memoriei. Şi totuşi, nu pot încerca nostalgii, cum perorează unii mai tineri decât mine. Era o corvoadă să merg cu grădiniţa şi apoi cu şcoala, încolonat, stând drepţi ore în şir să ascult discursuri lipsite complet de noimă şi mai târziu, când am înţeles mecanismul, de logică. Imaginaţia satirică mă ducea cu gândul la intenţia autorităţilor de a-mi provoca varice ca să stau dracu’ locului. Imobilitate fizică umată de imobilitate mentală. Însă abia târziu am şi tradus acestea aşa cum le susţin acum, adică ieşind din senzorialul imediat al momentului.

Revenind la declicul care a dat naştere acestui text, o postare a lui Vlad Petreanu, senzaţia pe care o am azi este de populism reinventat, fie el festivismul kitsch televizat sau ocazia unor semi-alfabetizaţi farisei de a-şi exhiba „rădăcina din popor”. 

Poporul este, în opinia dumnealui, cheia de boltă a societăţii noastre. Dacă ne luăm după Constituţie aşa ar părea: suveranitatea poporului este inalienabilă. Numai că termenul este mult prea generos dintr-un anumit punct de vedere cu nevoile societăţii, iar din alt punct de vedere este cam zgârcit şi chiar meschin. Este generos prin aceea că induce ideea că poporul este cu adevărat suveran şi responsabil de sine, adică se identifică cu un corp cetăţenesc. Nu poţi fi doar un agregat numeric pe un anumit areal, mai mult decât un trib şi mai puţin decât o naţiune şi mândru de asta fără altă continuare. Un popor este o sumă, nu o stare, precum naţiunea. Este zgârcit şi meschin pentru că nu poţi fi cetăţean doar pe canapea sau la colţul străzii, criticând doar când nu te aude „duşmanul” ca să-ţi strice „ploile”, ori când aştepţi „să ţi se una şi alta”, binecuvenite ca o perpetuă mană cerească, pentru că tu numai eşti şi asta ar fi suficient. De o asemenea încremenire vor profita, cum s-a tot petrecut în istoria noastră, speculanţii emoţionalităţii care propovăduiesc umilitatea şi nu modestia, umilinţa şi nu demnitatea în numele nu ştiu căror interşanjbile sacralizări ale aservirii.

Una dintre formele aservirii de care vorbesc este festivismul de turmă ce însoţeşte diverse „sărbătoriri”, adevăratul opiu al „popoarelor” pentru că semnificaţiile se pierd în benchetuială, fandacsie şi vulgaritate.

Spune Vlad Petreanu că poporul cere, iar clasa politică, profund vicioasă, se face că plouă. Din experienţa mea de 25 de ani de „democraţie originală”, la care adaug experienţa „dictaturii populare” a lui Dej şi a „dictaturii populiste” a lui Ceauşescu observ azi că am rămas cu o mare confuzie pervers întreţinută: cea dintre popular şi populism, între popor şi naţie. Totul ca nu cumva să se trezească vreun „poporan” că e cumva şi cetăţean şi să-şi revendice suveranitatea constituţională. El, poporanul, trebuie să creadă, nu să ştie despre ce e vorba. Şi până acum succesul este indiscutabil.

Dar până s-o-ntrupa minunea: Dă-ne Doamne mici şi bere, taxe mici, salarii mari, tot ce pipota îmi cere, pentru-ăi mici de la cei mari, ca bem de fericire, fără minte şi-amintire!

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Despre popor, cu gura plină

  1. Jan Valjean zice:

    Adevarata semnificatie a zilei de 1 Mai,de zi internationala a muncii este cea care a dus la ziua de lucru de 8 ore,urmare a masacrului de 1 Mai 1886 de la Chicago cand peste 5000 de manifestanti au fost ucisi si peste 3000 raniti de fortele de politie din asa-zisul ,,cel mai democratic stat al lumii”,de fapt statul terorist politienesc,dupa cum afirma Naom Chomsky.In Romania,poporul pare rupt de foame dupa mici si de sete dupa bere de pe vremea ocupatiei otomane,incapabil sa mai inteleaga si sa traiasca ziua de 1 Mai,care ar trebui sa fie de fapt o zi de lupta a angajatilor si pensionarilor impotriva masurilor si legilor absurde luate de o putere tampa care traieste o autosuficienta contagioasa ei insasi dar si poporului lenes si incapabil sa lupte pentru un trai mai bun prin construirea unui nou tip de societate,adaptata sec. XXI.

    • Horia Pană zice:

      Protestul din Chicago, numit şi „Haymarket affair” a avut loc pe 4 mai 1886. Un necunoscut aruncat o bombă cu dinamită şi a ucis 11 persoane (7 poliţişti şi 4 civili) şi a rănit 150 de persoane din ambele tabere.
      În Ţara Românească berea apare la 1809, berărie înfiinţată de Johann Timple de Gotha (la Filaret), deci pe filieră germană, nu otomană.
      Dacă lupta împotriva abuzurilor ar fi doar în ziua de 1 Mai, zău că nici nu merită osteneala. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s