De ce este slab noul PNL în opoziţie?

noul-pnlDan Tăpălagă, într-un articol publicat în Hotnews (de citit înainte), găseşte cel puţin şapte motive prin care doreşte să explice această slăbiciune a PNL şi se rezumă doar la ele, decretând că ele ar fi cunoscute de marele public într-o prea mică măsură. Întâi de toate, ca să ai cunoştinţă de ceva trebuie să te şi intereseze acel ceva. Aşa că nu e vorba de vreo taină pe care singur a descifrat-o, mai ales că despre chestiunile acestea s-a tot vorbit. Comentariile mele la acest articol vizeză mai degrabă o aşezare a problemelor ceva mai deschisă decât partipris-urile de care Dan Tăpălagă n-a dus lipsă de-lungul vremii şi nu o desfiinţare a respectivelor motive „decriptate” de el.

1. Fuziunea din vara anului trecut dintre PNL şi PDL generează, cum era de aşteptat, tensiuni. Cauzele ar fi întocmirea listelor electorale, faptul că din doi lideri locali va rămâne doar unul (bătălia pentru supravieţuire politică) şi acuza PDL că foştii liberali au rămas la putere în alianţe mai mult sau mai puţin obscure cu PSD la nivelul unor administraţii locale. Absolut reale aceste cauze, dar parcă lipsesc câteva elemente esenţiale din acest expozeu.

În primul rând, relaţia dintre PNL şi PDL are o istorie conflictuală de nouă ani (2005 – 2014) peste care nu se poate trece dintr-o săritură. Cum pot sta la aceeaşi masă şi să cadă de acord persoane care s-au insultat reciproc atâta amar de vreme şi cu atâta vehemenţă? Sunt extrem de puţini cei care au păstrat un loc de „bună ziua” în cele două foste partide. Pe ei ar trebui să se bazeze însă, la acest moment de vulnerabilă tranziţie, actualii co-lideri ai PNL.

În al doilea rând, aidoma formării USL, fuziunea care a dat naştere noului PNL este o reacţie la un adversar politic şi nu rezultanta unei raţionalităţi mai înalte, de limpezire a spectrului politic. Lipseşte un proiect coerent care să dilueze animozităţile, lipseşte un program politic coerent care să fie oferit electoratului, lipseşte intenţia de a înnoi corpurilor leadership-urilor central şi local. Avem mai degrabă de-a face cu o „plută a Meduzei” care nu şi-a exterminat complet ocupanţii, dar pare să se străduiască în acea direcţie.

În al treilea rând, lipsa proiectelor amintite refuză şi profesionalizarea unei echipe care să preia treburile administraţiei şi să promoveze competenţă şi eficienţă, aşa cum dumnealor au promis.

În al patrulea rând, situaţia unor liberali – dar şi democrat-liberali, să fim serioşi – de a colabora cu actuala putere la nivel local este mai complexă decât vituperările puritaniste ale unor lupi în blană de oaie. Pe de o parte, dacă ocuparea de funcţii în administraţie este intolerabilă, de ce respectivii mai sunt membri de partid? Nu cumva pentru că e într-o oarecare măsură convenabil? Nu mă refer doar la oportunismul carieriştilor şi la consensul vicios, ci şi la faptul că o absenţă totală din administraţie lasă loc liber discreţionarului. Pe de altă parte, interesele locale sunt atinse acolo unde o tabără politică nu obstrucţionează cealaltă tabără politică numai de dragul bătăliei. Şi sunt destule cazuri în care aşa s-a întâmplat.

2. Cu puţine excepţii, liderii PDL trăiesc cu groaza anchetelor DNA şi preferă să dispară de pe radar. Frica de procurori i-a împrăşiat din spaţiul public.

De ce asta ar fi valabil doar pentru foştii membri PDL, nu şi pentru membrii fostului PNL? După cum se vede, prin ancheta procurorilor intră şi unii, şi alţii deopotrivă. Şi ce i-ar împiedica pe cei neumbriţi de suspiciuni penale să umple spaţiul public? Probabil datorită cusurului de care suferă toţi liderii noştri politici, acela că fără ei şi acoliţii lor e sfârşitul lumii şi, la o adică, mai bine dispare ea decât ei.

3. Noul preşedinte al PNL, Alina Gorghiu, nu şi-a consolidat suficient poziţia în interior. Cauzele ar fi că a fost impusă de Klaus Johannis la conducerea fostului PNL (în locul lui Crin Antonescu, zice Tăpălagă; de fapt, în locul lui Johannis însuşi), că nu a fost aleasă într-un congres şi că nu are susţinere la baza partidului. În plus, n-are notorietate, charismă, forţă etc., dar şi un „rival neobosit, Ludovic Orban”, care-i subminează metodic autoritatea.

Acuma, fie-mi iertat, Alina Gorghiu şi-a câştigat suficientă notorietate încât să o ştie şi non-partizanii. Să ne amintim numai cât a stat prin studiourile TV în cei şapte ani de mandat parlamentar. Charisma de care face vorbire Tăpălagă este o chestie extrem de subiectivă: unii zic că are, alţii zic că n-are. Trecem peste. Forţă? Dar cine are forţă în actulul PNL? Dacă ar avea careva forţă poate că partidul ăsta ar fi mai energic, dar nu e. Cât despre Ludovic Orban, el a rivalizat constant cu toţi candidaţii la funcţii de conducere în PNL, în acelaşi timp fiind şi unul dintre cei mai disciplinaţi membri. Cine-l cunoaşte ştie de ce: democraţia internă într-un partid este subminată de tendinţele unanimiste, iar el detestă asta. Ce alegeri sunt alea fără contracandidat? Lipsa de forţă a PNL este dată de cele spuse la puncul 1 şi mai puţin de prestaţia Alinei Gorghiu, care, totuşi, nu-i singură la şefia partidului.

4. Noul PNL este demobilizat în eşaloanele inferioare, deoarece deciziile sunt luate după întâlniri într-un cerc restrâns. Altfel spus, decizia politică nu mai este asumată de întreg partidul, din acest motiv unii lideri se simt excluşi. O frustrare suplimentară se manifestă în PDL, partid care a tras greul în campania electorală, dar nu are nici un reprezentant în echipa lui Klaus Iohannis.

S-avem pardon, dar deciziile s-au luat în cercuri restânse de când există partide pe faţa pământului românesc, nu-i o invenţie recentă. Iar partidele înfiinţate în 1990, de sus în jos, au sfârşit în a construi, în special la nivel central, sistemul de clică, exportat apoi în teritoriu. Cât despre frustrarea PDL privind aportul membrilor săi în campania electorală este complet neavenită. O mulţime de membri PDL s-au eschivat de la efortul de campanie, ba unii chiar au susţinut contracandidaţii. Mesajele lor au fost foarte explicite şi transmise pe mai toate reţelele de comunicare. Demobilizarea, chiar dacă nu e ireparabilă, se datorează cauzelor expuse la punctele 1şi 2.

5. Se observă apoi ratarea fuziunii pe comunicare, cele două partide având departamente diferite. Liberalii au propria echipă, se luptă să apară în presă, în timp ce pedeliştii joacă pe cont propriu, cei puţini care mai apar prin studiourile TV par să iasă de capul lor, fără mesaje clare.

Deşi cele două echipe partizane fuzionate în PNL au departamente de comunicare diferite – cum se întâmplă şi în orice filială a vreunui partid – există totuşi o coerenţă a mesajului, chiar dacă pot fi deosebite stilistic. Problemele apar datorită celor spuse la punctele 1, 2 şi parţial la 4 (tendinţele centraliste). Însă nimeni nu joacă deplin pe cont propriu, cu toate că reprezentanţi ai fostului PNL apar în studiourile Antena 3 şi România TV. Orice ar hotărî foştii pedelişti, prezenţa exlusivă în presa prietenoasă nu se numeşte confruntare politică. Cu atât mai grav, parte a discursurilor lor cad, în momente de iritare, în logosul monomaniac al perioadei de creştere a USL.

6. La toate acestea se adaugă o modestă şi ineficientă acţiune parlamentară. Cauzele ar fi un PSD care lansează temă după temă şi confiscă inclusiv discursul de dreapta (reducerea TVA, noul Cod Fiscal), precum şi faptul că în capul unor lideri s-a instalat speranţa iluzorie că guvernul Ponta oricum îşi va rupe gâtul de la toamnă încolo, când puterea va trebui să treacă încă o iarnă cu toate problemele ei.

Într-adevăr, PSD are iniţiativa unor teme de politici publice, dar este şi firesc căci se află la guvernare şi este suţinut de o majoritate confortabilă. Greşeala PNL este că nu susţine măsurile pe care le-ar fi iniţiat el însuşi într-o situaţie similară. Antagonizarea la orice, cu mintea blocată în electoralism, abia acestea dau dreptate celor ce spun despre partidele noastre că sunt „aceeaşi Mărie cu altă pălărie” sau „aceeaşi mizerie”, nişte Hopa-Mitică în bătaia circumstanţelor pentru care ce e azi nu mai e şi mâine. Totodată, PNL n-ar trebui să-şi dorească căderea Guvernului Ponta înainte de a se consolida ca partid cât de cât omogen; schisme pot apărea oricând, dar ele nu trebuie să se iţească într-o organizaţie fragilă, cum este în prezent. Acţiunile politice ale PNL se dovedesc a fi eminamente reactive la acţiunile PSD & Co, multe dintre ele fiind aidoma reacţiei unui copil râzgâiat care-şi dă cu fundul de pământ când nu i se fac voile. De exemplu, blocarea Comisiei de Revizuire a Constituţiei. Este o certitudine faptul că majoritatea condusă de PSD poate împiedica amendamentele propuse de PNL. În acelaşi timp însă, aşa cum ne arată configuraţia Parlamentului, nici PSD nu-şi poate impune poftele. Dar boicotarea revizuirii Constituţiei pare mai degrabă o frondă care poate costa pe viitor, lăsând impresia că „domnii se joacă”.

7. În fine, dar nu în ultimul rând, noul partid nu mai dispune de lideri puternici, cu forţa de tracţiune a lui Traian Băsescu. Klaus Iohannis s-a dovedit, dimpotrivă, detaşat complet de orice jocuri politice şi total neinteresat să răstoarne majoritatea parlamentară pentru a duce mai repede noul PNL la putere. Acest comportament i-a dezorientat atât pe foştii pedelişti, cât şi pe liberali.

Doar doi preşedinţi au fost forţe de tracţiune: Ion Iliescu şi Traian Băsescu, care mai au şi alte similitudini (de exmplu, crearea PDL ca un nou FSN, după cum s-a comportat din 2005 până în 2012). În 1996 CDR a fost forţa de tracţiune şi nu Emil Constantinescu, iar în 2014 am avut parte de un melanj între imaginea de arbitru constituţional a lui Klaus Johannis şi imaginea ameninţătoare a unei cotropiri a instituţiilor statului de către Victor Ponta şi PSD, iar nu de o forţă de tracţiune. Preşedintele care răstoarnă şi confecţioneză guverne este un viciu în tiparul democraţiei româneşti. Şi nu e un viciu constituţional, ci unul de cultură politică, de onorabilitate a politicienilor şi de onestitate profesională a celor din instituţiile non-politice implicate în controlul şi împiedicarea derapajelor (cum ar fi CCR şi AEP, de exemplu). Că actualul preşedinte este detaşat de jocurile politice este benefic sistemului nostru politic, dar numai dacă această detaşare înseamnă a lua o anumită distanţă salubră faţă de încăierările partidelor şi nu a se izola, a se închide în sine şi între pereţii formali ai instiuţiei.

Cele şapte motive de mai sus nu acoperă întreaga problematică cu care se confruntă PNL, aşa cum a sugerat însuşi Dan Tăpălagă. De unde şi comentariile mele. Nu sunt deloc optimist că lucrurile vor merge spre mai bine într-un mod semnificativ până la alegerile din 2016. Teama de a nu supravieţui unei reforme politice de profunzime, atât interne cât şi externe partidelor lor îi determină pe prea mulţi politicieni să nu altereze statu-quo-ul, cel mult să cosmetizeze o realitate politică caracterizată din ce în ce mai mult de ineficienţă, clientelism, oportunism, carierism, obtuzitate şi adeseori inepţie. Când această realitate vicioasă primeşte şi girul unor reprezentanţi ai societăţii civile active şi ai elitei intelectuale, din naivitate sau arivism (nu mi-e întotdeauna clar), situaţia se agravează peste măsură.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la De ce este slab noul PNL în opoziţie?

  1. InimaRea zice:

    S-o luăm și diacronic, văzînd ce a caracterizat PNL, de la reînviere (PNL – partid istoric).
    1. Instabilitatea: PNL este cel mai dinamic partid românesc, suferind mute și felurite transformări, în două mari etape: divizarea-n mai multe partide liberale – și-apoi, regurparea; alianțe din cele mai diverse.
    2. Disponibilitatea la alianțe, ceea ce i-a adus flexibilitate politică dar și nesiguranță doctrinară.
    3. Trebuia să fie cea mai importantă notă a PNL – depozitarul, de jure, al liberalismului românesc care a cuprins întreaga societate. Dar calculul politic – (alianțele pentru a ajunge la guvernare) a deteriorat monopolul liberal asupra societății românești. Principala cauză este
    4. Lipsa viziunii politice asupra unei națiuni liberale – de unde și instabilitatea PNL, care nu s-a manifestat doar structural ci a devenit o marcă a partidului: cursul sinuos și nu de puține ori descumpănitor al liberalismului pe care-l practica. Care nu este doar o doctrină economică ci și o filosofie politică – domeniu în care liberalii românești au picat examenul.
    PNL a avut trei momente de vîrf: CDR-Cheia, ADA și USL, în total – aproape 10 ani la guvernare. Deși rău sfîrșite, primele două n-au avut impactul devastator asupra PNL ca ultimul, care putea fi – ori poate că și este dar încă nu se cunoaște – începutul sfîrșitului PNL, atît de proastă inspirație a avut cînd s-a aliat cu adversarul său natural. Astfel a ajuns să se predea – ca o cetate de graniță, lăsată fără apărare din interior – și outsiderului Iohannis, și PDL.
    Trebuie amintit și insistat pe asta, că PD a canibalizat PNL – în ADA – pentru a ajunge monstrul băsist PDL. Atît de puternic a fost resimțită ”trădarea” PD, încît PNL a ajuns în USL doar pentru a-și lua revanșa.
    Iar acum, se aliază cu PDL – într-un nou PNL – pentru a doborî PSD. Oricît de flexibil ar fi cineva-n gîndire, ăsta nu mai e liberalism ci libertinism politic. Unul căruia i se potrivește mănușă perechea romantică Orban-Gorghiu.

    • Horia Pană zice:

      Dacă cu unele nuanţe pot fi de acord cu punctele 1, 2 şi 3, pe mine mă descumpăneşte punctul 4 şi „viziunea politică asupra unei naţiuni liberale”. Când o naţiune devine uniformă ideologic, indiferent de ideologie, s-a cam dus cu pluralismul, deci cu democraţia.

      Toate alianţele politice de după 20 mai 1990 (dominaţia FSN) s-au constituit pe considerente revanşarde. Să nu uităm că PNL şi PNŢCD, în 1991 s-au aliat şi ele cu un adversar natural, cu PSDR condus de Sergiu Cunescu. Deci se profila un pericol pentru care merita să faci compromisul unei alianţe „nenaturale”. Extrem de fragil şi discutabil conceptul de „nenatural” în politică. Tot diacronic, ar fi trebuit SUA şi Marea Britanie să se alieze cu URSS împotriva Germaniei naziste? Tot o alianţă „nenaturală” poate fi privită, din anumite perspective.

      Subiectul este sensibil şi predispus unor controverse interminabile. Aşa că, deocamdată, îl evit ca fenomen generalizant şi mă opresc la situaţii particulare. 🙂

  2. traianvij zice:

    PNL este slab pentru ca nu vrea sa fie puternic. Pnl este slab pentru ca vrea neaparat puterea fara a pezenta un proiect coerent. PNL este iarasi slab pentru ca nu are comunicatori iar comunicatorii pe care ii are sint slabi penru ca sint niste nulitati absolute. si as mai avea motive pentru care PNL este slab dar mai bine vorbim de Partidul Neputintei Liberale sau Partidul Nestiintei Liberale. Antonescu a disparut, in schimb camarila sa a ramas.

  3. Jan Valjean zice:

    Noul PNL este slab si datorita parlamentarilor,primarilor si presedintilor de consilii judetene corupti dar si a consilierilor locali si judeteni care s-au inhaitat cu PSD la ciolan.Dar cel mai slab punct si care le va aduce prejudicii enorme de imagine si comportament politic corect si care se va vedea la alegerile din 2016,este dorinta de a se inhaita cu acesti insi din UDMR,ai caror parlamentari condamnati in Romania fug in Ungaria,sfidand Romania si justitia romana.Faptul ca la nivel inalt in stat,reprezentatii acestuia nu iau nicio atitudine in privinta acestor infractori condamnati demonstreaza pe langa slabiciunea acestor politicieni tradatori intereselor Romaniei dar si complicitatea lor cu acest partid etnic, periculos pentru Romania.In aceste conditii,PNL va lua un scor mic in Transilvania,chiar umilitor,datorita acestor jocuri mizere pe care le face cu complicitatea sasului care vorbeste putin,Iohannis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s