A lăsa, a face şi a fi sub impresia că…

Loc comun – Nu există democraţie fără un stat de drept. Iar statul de drept garanteazăimpresie libertăţile şi drepturile individuale, asigurând securitatea internă şi externă a cetăţenilor prin respectarea a trei criterii esenţiale: legalitate, democraţie şi drepturile cetăţeneşti. Totodată, democraţia presupune şi separarea puterilor în stat, între cea legislativă, cea executivă şi cea judecătorească. Separarea aceasta nu înseamnă însă că fiecare putere în stat acţionează răzleţ sau discreţionar, ci în mod armonic, în echilibru şi pentru asta respectivele puteri nu trebuie să stea în aceeaşi mână.

Ni s-a lăsat impresia că odată cu emiterea unor decrete revoluţionare democraţia şi-a fixat rădăcinile în solul societăţii româneşti şi imediat a şi început să rodească. O experienţă de 25 de ani ne arată că ne-a crescut în ogradă cel mult o tufă, cam pe-alături şi cam strâmbă, nu o mândreţe de copac.

Într-un fel ciudat, instituţiile care subîntind cele trei puteri în stat şi-au asumat şi-şi asumă în continuare, fiecare în parte, alternativ, primatul asupra celorlalte, închipuindu-şi că fac impresie bună, care denotă fermitate, autoritate, valoare şi eficienţă. Observăm însă că această atitudine generează doar repetate crize de identitate democratică şi o ineficienţă endemică la nivelul societăţii, reuşitele, dubioase de cele mai multe ori, contabilizându-se numai în preajma coteriilor politice care alternează la putere.

Sunt destui dintre cei care trăiesc sub impresia că daunele sunt exclusiv provocate de „clasa politică”. Se fac însă că uită „concubinajul de argint” dintre politic şi justiţie ale cărui consecinţe le tot consemnăm. O justiţie pătată nu se va lupta cu injustiţia, ci cu adversarii părtaşilor, aşa cum nu o dată s-a întâmplat. Ce dovadă mai bună decât gâlcevile oferite de taberele din CSM, instituţia care ar trebui să deretice prin debaralele justiţiei şi nu să se zbuciume să pună batista pe ţambal sau să se înfoaie când i se reproşează justiţiei falsetele şi falseturile de care nu duce lipsă? Ori închiderile şi (re)deschiderile de dosare penale fără explicaţii lămuritoare sau la momente şi după durate care ridică legitime suspiciuni?

E limpede precum cristalul că între politic şi justiţie se duce o aprigă bătălie pentru dominaţie. Politicienii încearcă, mai la lumina zilei, mai pe înserate, să dilueze sau să şteargă din codurile de legi acele prevederi care îi fac vulnerabili după fapte. Justiţiarii încearcă aşijderea să impună în legislaţie şi în practica judiciară propriile viziuni şi interese particulare sau partizane. Doamne fereşte să conlucreze! Nici n-au cum, de vreme ce s-au definit ca puteri antagonice şi toate declaraţiile şi acţiunile lor sunt astfel ordonate.

În şirul lung de obstaculări reciproce, cu cereri de urmărire penală şi cereri de arestare preventivă uneori îndoielnice, cărora li se răspunde cu adevărate blocade politice nu mai puţin îndoielnice, se înscrie şi „Cazul Şova – Ponta”, moment în care vehemenţa îşi dă mâna cu demenţa.

Un act legitim (până la proba contrarie) de cercetare penală devine o „lovitură de stat” dată de Justiţia-Leviatan mironosiţelor din parlament şi guvern, cu aceeaşi frivolitate ca şi „lovitura de stat” din vara anului 2012, urmată de acelaşi schimb de scrisorele cu cancelariile occidentale. Doar că expeditorul de acum e pârâul de-atunci. Fapt care demonstrează cu vârf şi îndesat precaritatea şi semidocţia şablonizaţilor noştri politicieni.

Este cât se poate de îndreptăţit cel care ar da acatiste pentru că Victor Ponta nu a câştigat alegerile prezidenţiale. Şi aşa actuala majoritate politică este dominatoare şi ostilă democraţiei. Cum a fost şi cea din perioada decembrie 2008 – aprilie 2012. Pentru că oricâte deosebiri de nuanţe am căuta şi chiar am găsi, fiecare după afinităţi, fondul problemei rămâne acelaşi: tentaţia celor aflaţi la putere de a se cantona în autarhie şi discreţionar.

Pentru că nu doresc acum să citez din Victor Ponta şi producţiile orale ale multiplelor sale personalităţi, expun opinia unui politician tipic al vremurilor noastre, al ratării întru democraţie, raţiune şi bun simţ, Călin Popescu Tăriceanu: „Trebuie despărţite apele: instituţiile judiciare pot să ancheteze, dar nu trebuie să schimbe nici majorităţi parlamentare şi nici guverne. În caz contrar, democraţia în România ar fi doar o lozincă şi ne-am întoarce la perioada de instabilitate politică şi conflicte, pe care am lăsat-o în urmă acum şase luni. Considerăm că o eventuală răsturnare a guvernului pe cale judiciară ar fi cea mai gravă încălcare a statului de drept, a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat din ultimii 25 de ani.”

Demisia unui premier nu înseamnă răsturnarea guvernului şi nici n-a iniţiat cineva demiterea lui Ponta ori vreo schimbare de guvern sau de majoritate parlamentară. Cu excepţia unor stupizi care nu cunosc nici Constituţia, nici legislaţia ţării, ci doar propriile capricii şi angoase. Era vorba doar de solicitarea unui gest de onoare, care solicitare, iată, a scos monştrii din tenebre ca să joace tontoroiul în jurul patului în care boleşte democraţia românească şi statul ei de drept.

Anunțuri

Despre Horia Pană

Licenţiat şi master în Ştiinţe Poliitce
Acest articol a fost publicat în Politica în pioneze și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la A lăsa, a face şi a fi sub impresia că…

  1. iogabriel zice:

    Reblogged this on Esti crestin? and commented:
    O justiţie pătată nu se va lupta cu injustiţia, ci cu adversarii părtaşilor, aşa cum nu o dată s-a întâmplat.

  2. iogabriel zice:

    De ce nu mai comenteaza presa pe marginea evenimentelor petrecute in 2011 si anume „SRI in campania scoala trebuie sa scoata tampiti?” Ni se pare normal ca SRI sa urmareasca studentii din toate campusurile universitare din tara pentru ca isi copiau cartile? Ni se pare normal ca student si actual medic rezident, eminent (terminat bac, facultate medicina cu peste 9,5, examen rezidentiat locul 5 etc) este condamnat pentru copierea 5-10 carti?
    De ce se copiau? Ori nu erau in librarie (licenta e limitata si nu acopera necesarul) ori nu isi puteau permite. Atunci unde e paguba? Dar ca orice crima, caci da e infractiune, exista in acest caz, obligatoriu favorizarea infractorului. Infractorul executa crima rugat de … judecatori, politisti, directori etc.; va duc si in ambasade si va arat copii xerox.
    Asta in timp ce pentru pirateria software s-au trimis sute de mii de scrisori … in mai multe „editii” de atentionare si prevenire a pirateriei. Pentru bietii studenti, inainte de a-i azvarli in tribunale si sa le dam condamnare la inchisoare (lucru care s-a realizat in acest an de bravii nostri judecatori) nu se gasea macar un leu pt un afis pus in fiecare campus? Sau e mai usor sa tragem la roata pe Horea, Closca si Crisan… ca asa s-a facut, din multi cu aceleasi capete de acuzare, au fost alesi 3 cu capete chiar mai mici.
    Unde e legea care scoate poate scoate basma curata, cand fapte si acuzatiile sunt identice?
    In Romania pot suna clopotele, a murit ratiunea. E tara mafiei, e tara hotilor, e tara strainilor!

  3. laurentiucat zice:

    povestea asta cu ponta e cusuta cu ata alba. iar chestia ca e vorba doar despre demisia lui ponta si nimic altceva e doar o speranta. mai ales ca avem precedentul din 2009.
    justitia s-a trezit de sub papucul lui basescu si a devenit dintr-o data independenta…mira-m-as!
    mai ales cand cand asistam la tot felul de „incidente”. vezi gen dumbrava, vezi daniel morar, vezi cazul rarinca, vezi declaratiile lui basescu pe unde isi servea cafeaua si atatea altele.

    • Horia Pană zice:

      Laurenţiu, eu privesc lucrurile un pic mai detaşat din punct de vedere partizan şi extrem de circumspect privind „bunele manere” ale politicianului român; mai ales dacă-i cu state vechi în funcţiuni.

  4. Ioan Marcu zice:

    In Romania nu exista un echilibru al celor trei puteri in stat,deoarece nu functioneaza mecanismul de reglare-nici nu exista,care poate face ca acest echilibru sa existe si cumva aceste trei puteri sa se controleze reciproc.Orice incercare a uneia dintre puteri de a fi deasupra celorlalte doua se soldeaza cu o viata economica,sociala si politica mizerabila,din care vor trai bine ziarele si televiziunile de scandal,dar cetatenii si economia romaneasca vor suferi la nesfarsit pana se vor corecta definitiv aceste lucruri.In acelasi timp,in cancelariile europene se va vorbi in continuare despre Romania ca despre un stat balcanic,in care bacsisul si spaga invatate de boierii tarilor romane in timpul lungii suzeranitati otomane,continua sa fie un mod de viata,mai ales ca poporul roman se incapataneaza momentan sa nasca niste oameni cu adevarat de stat,chiar providentiali as afirma,pentru ca numai o miscare a unor astfel de oameni,aparuta peste noapte si care ar putea canaliza energiile pozitive ale unui popor care nu reuseste sa constientizeze soarta sa,desi versurile imnului national scrise de Andrei Muresanu par sa fie imune la urechile romanilor si chiar sa-i ,,adoarma”,in loc sa-i trezeasca la realitate.Acum ne vom trezi in Bucuresti,datorita guvernului Ponta-cel cu personalitati multiple, cu cea mai mare moschee dintr-o capitala europeana.Aceasta,pe langa cei aproximativ 2300 de refugiati musulmani pe care ni i-a repartizat UE sa-i primim la noi,va face din Romania un turn Babel,plin de minoritati orientale,care i-ar face sa moara a doua oara pe toti eroii neamului romanesc daca s-ar trezi si ar vedea grozavia.Poate ca babilonizarea Romaniei este cea mai periculoasa pentru natia romana si Romania,cu mult mai periculoasa decat aceasta clasa politica decrepita,imorala,corupta,ticaloasa si tradatoare.

  5. Ioana zice:

    Vedeti dumneavoastra, in principiu aveti dreptate si daca urmarirea penala a lui Ponta ar fi fost o uluitoare exceptie, cum este prin alte tari urmarirea penala a unui presedinte, Prim- ministru sau chiar parlamentar ori ministru de rand, as fi fost total de acord ca nu inseamna o cadere a guvernului.Din nefericire nu putem scoate lucrurile din context! Traim o perioada in care justitia este angajata politic, explicit, prin conducatorii ei care dau interviuri in care fac declaratii politice, ignorand cu bunastiinta, presupun, prevederile legale, in care un presedinte care ar trebui sa fie liber de partide spune ca vrea guvernul format din partidul lui si in care opozitia ameninta cu miscari de strada pentru schimbarea primului ministru. Nu trebuie sa ignoram aceste fapte! As mai adauga ca urmarirea aia penala, nu a fost inceputa pentru vreo mita de milioane de euro luata in calitate de politician, cum SUNTEM OBISNUITI, pentru ca defilarea catuselor la noi s-a facut mereu pe cifre mari, convingatoare, ci pe o gaselnita si asociere, ridicole. Si ca fapta si ca suma si ca timp de desfasurare!In consecinta, impresia este de incercare de schimbare a guvernului, altfel decat prin vot sau caile legale, in general.Pentru ca noi traim in Romania si stim prea bine ca presedintele poate refuza nemotivat numirea unui prim ministru,p[oate pune discretionar pe cine vrea el, iar parlamentul isi poate schimba optiunile dupa cum bate vantul si DNA-ul la usa! EU inca nu sunt convinsa ca motiunea nu va trece. Pana una alta, Romania s-a ridicat, Ponta, cu toate bubele lui a miscat lucrurile, asa ca „interesul national” ar fi sa fie respectate legile democratice si presedintele si opozitia sa astepte alegerile, care se apropie vazand cu cohii! Experienta a demnostrat si in domeniul asta, ca va iesi cine trebuie, asa ca daca e scris pe la PPE ori pe la ambasade sa iasa noul PDL, asa va fi! Putina rabdare!

    • Horia Pană zice:

      Dragă Ioana,

      În ansamblu, tu spui cam acealşi lucru cu ce am spus eu, dar cu alte cuvinte. Nici una dintre taberele care se confruntă acum, politicieni şi justiţie, nu sunt imaculate, ba chiar s-au înregistrat fenomene osmotice între ele. Dar ţin să fac unele precizări.

      E o realitate că anumite elemente ale judiciarului au afinităţi partizane, dar asta nu exclude evidenţa unor fapte penale. Oricât ar fi de mare sau mic prejudiciul financiar, avem clare semne de încălcare a legii. Furtul unui ou sau l unui bou tot furt rămâne.

      Aşa cum cetăţenii organizaţi în societate civilă pot să se manifeste public, tot aşa şi militanţii partidelor au acest drept şi pot solicita orice cred de cuviinţă, în limitele legii. Să-i ceri cetăţeanului să se manifeste public doar la urne înseamnă să-i anulezi dreptul la opinie, la schimbare opiniei, la critică.

      Preşedintele nu poate pune pe cine vrea el decât în echipa sa de lucru, restul numirilor în funcţii depind de celelalte instituţii ale statului. Conform Constituţiei, preşedintel nu poate respinge o numire ministerială. Dar cum s-a întâmplat o dată (vezi cazul Norica Nicolai), asta s-a făcut prin abuz tolerat de CCR.

      Fără o majoritate parlamentară care să demită Guvernul prin moţiune de cenzură, orice om cu mintea la locul ei aşteptă alegerile parlamentare din 2016. Dacă însă premierul îşi pirde clitatea de membru al Guvernului, procedura constituţionlă spune că va fi numit un altul şi abia dacă două soliciări de învestitură sunt respinse de parlament vomavea legri anticipate. Nu e de momentul să anticipăm o asemenea situaţie. 🙂

      • Ioana zice:

        Intai sa stiti ca aia cu furtul unui ou sau unui bou, nu e chiar asa. In legile astea in vigoare exista si fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, exemplul clasic este cu cel cu furtul unei paini, de foame, dar putem pune si un ou. Stiti cum e, nu exista nici adevar absolut, nici dreptate absoluta! Pe urma, la noi abuzurile au devenit regula, permiteti-mi sa ma indoiesc ca se va schimba ceva , dat fiind tocmai imprejurarea de fata si ce am scris mai sus! Daca am avut o vaga speranta, in urma a vreo doua propozitii spuse de Iohannis mai pe la inceput,s-a dus naiba cu ocazia asta!! Deocamdata e putina liniste,dupa ani de socuri, scandal, ma rog, am fost amandoi aici. Eu zic ca avem nevoie de perioada asta, nu are rost sa ne batem cuie in talpa si sa ne facem de lucru! In sensul ca nu s-a intamplat nimic care sa justifice schimbarea acestei stari.:) Toate cele bune, ma bucur ca v-am regasit. Va citeam pe ziare.com, cand mai suportam sa intru pe site-ul ala!

      • Horia Pană zice:

        Dragă Ioana, şi eu m-am retras din comentariile de pe Ziare.com, dar scriu la bloguri.

        Rămân la ideea că oul furat nu este împrumut, chiar dacă-l dai înapoi după aia. Trebuia să ceri şi să ţi se dea. Nu cantitatea face furtul ci gestul.

        Că abuzurile au devenit cutumiare e adevărat şi descurajant deopotrivă pentru cei oneşti; mulţi, puţini, câţi or fi.

        Şi eu cred că abia însănătoşirea societăţii – chestie de durată – va însănătoşi până şi pe repulsivii politicieni de azi.

        Numai de bine, Ioana! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s