„Crin Antonescu se joacă cu focul”
Titlul nu-mi aparţine, ci Ioanei Ene Dogioiu, dintr-un articol de pe Ziare.com – căruia nu prea am ce critici să-i aduc – şi care porneşte de la o declaraţie a liderului PNL: „Dacă vreo secundă o să ajung la concluzia că succesul eventualei mele candidaturi depinde de aceea că umblu sau nu de mână cu Victor Ponta, nu mai candidez.” De aici o să merg şi eu mai departe.
Pe lângă interpretările autoarei în ceea ce priveşte situaţia în care se află – dependenţa de acceptul PSD şi reţeaua sa teritorială, mult mai disciplinată şi mai bine structurată decât a PNL – Crin Antonescu cred că abia acum realizează riscurile la care s-a supus.
Ca şi liderii PDL, care şi-au închis toate porţile de comunicare cu rivalii de pe scena politică, abandonaţi la un moment dat de înşişi aliaţii lor conjuncturali, liberalii repetă greşeala aidoma. Fudulia lui Crin Antonescu şi a comilitonilor săi, având ca ţintă expresă preşedinţia şi presupusele avantaje ale funcţiei, după modelul patentat de Traian Băsescu, i-a făcut să se creadă ceea ce nu au dovedit că ar fi: în primul rând, liberali şi în al doilea rând, politicieni responsabili.
Ca şi liderii PDL, liberalii lui Antonescu îşi închipuie că simpla declarare a „dreptei” pe care ar reprezenta-o este şi suficientă. Şi aici nu e vorba despre „alianţa contra naturii” cu PSD, cum a făcut-o şi PDL, fără să-i pută, cât despre absenţa, din 2010 încoace, a unui program politic liberal, pe care să-l urmărească pas cu pas. Totul este cantonat în bătălia cu Traian Băsescu. Iar vocile venite de la „clasicii liberali” din PNL sunt rapid catalogate drept derapaje de la linia partidului. Care linie? Nu trec cu vederea nici stilul de a face critică în interiorul PNL, de contestatarii lui Antonescu, nu mai puţin deraiaţi de la normalitate.
Ca şi liderii PDL, liberalii lui Antonescu au toate motivele să acuze ca sursă a unui eventual eşec de parcurs – semne sunt deja destule – proasta comunicare. Din mai multe motive: (1) capacitarea electoratului ardelenesc şi dezlegarea lui de PDL prin discursuri cu tente naţionalist-antimaghiare, ceea ce sună mai degrabă a recurs la primitivismul patriotard de pe vremea lui Radu Ciontea, Ioan Gavra şi Gheorghe Funar; (2) mesajul unic venit din partea lui Crin Antonescu, încremenit în agenda sa personală; (3) absenţa dezbaterii valorilor şi principiilor liberale pentru a agrega electoratul liberal neangajat partizan, ca şi absenţa programelor politice autentice; (4) site-ul PNL este unul dintre cele mai triste site-uri de partid, ceea ce demonstrează apetitul pentru dialog al actualului leadership PNL etc.
Dependenţa reală de PSD a potenţialului candidat la preşedinţie, Crin Antonescu, îi creează totuşi acestuia un oarece disconfort.
E greu să demonstrezi că-i alta realitatea, în ciuda puseelor prin care reneagă, de exemplu, „pactul de coabitare” dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu. Dacă nu ar fi acceptat acel „pact”, aşa cum perorează ori de câte ori i se serveşte ocazia, ar fi procedat ca şi altă dată, când era vorba de Traian Băsescu, şi ar fi stat acasă. Dar el a fost prezent proţap la eveniment. Asta se cam numeşte „alba-neagra”, nu atitudine de politician cu principii ferme.
E greu să demontrezi că-i alta realitatea, chiar dacă a făcut caz de numirile de procurori şefi, ameninţând îmbăţoşat în faţa presei cu „verticalitatea” sa şi apoi acceptând situaţia ca un fapt împlinit. Ba mai mult, renunţă la ministeriatul Justiţiei, că vezi Doamne, nu poate înghiţi o asemenea ruşine. De fapt, a renunţat şi la „una bucată” responsabilitate politică.
În final, nu pot să nu remarc defazarea diatribelor sale faţă de substanţa raporturilor cu Uniunea Europeană, dincolo de politicianismul partizan al popularilor europeni. Parazitarea subtilă a instituţiilor statului operată de Traian Băsescu şi PDL nu trebuia contracarată cu înlocuirea brutală şi intempestivă a paraziţilor şefi, care pe bună dreptate a speriat, ci prin utilizarea chibzuită a întregului instrumentar democratic aflat la dispoziţie. Soluţia alexandrină la provocarea „nodului gordian” este una a prădătorului, nu a ordonatorului. Şi consecinţele acelei repezeli trebuie acum atenuate şi nu alimentate isteric.
Cum nu pot trece cu vederea nici schesisul cu Dan Voiculescu. Nu atât pentru imunda sa istorie personală, cât pentru nefireasca smerenie a lui Antonescu faţă de agenda respectivului individ, oricât de avantajoasă ar părea trompeta mediatică Antena 3; dar nu prea este, mai ales pe termen lung.
POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană 
Vorba lunga saracia omului. D-l Antonescu nu e o personalitate. Afost propulsat unde este pentru a face niste jocuri si mi se pare pierdere de timp sau fxxxre de vreme pentru un jurnalist sa-si exerseze condeiul pe el.Problema noastra de fond este daca plecam sau nu pe drumul lung si greu spre democratie reala, nu originala si statul de drept care necesita un edificiu legislativ clar si coerent nu cotetul legislativ cu care ne-au procopsit Iliescu and co. In alta orine de ideiPNL (si nu e singurul) e o adunatura de ciori vopsite pe care le recunosti dupa ciriit care au atita legatura cu liberalismul autentic cit au razele da luna cu galosii de guma.S-auzim totus si de bine.
Articolul pare mai mult un semnal de alarma adresat PNL-istilor dar imi pare greu de crezut ca va avea efecte pe masura problemelor expuse!
Am impresia ca in acest moment conducerea PNL manifesta un soi de autism sau macar un soi de blocare in discursul „jos Basescu” care nu le mai permite sa se mai dezmeticeasca!
Nici activitatea in guvern nu denota ca au avut o strategie gandita inainte de a ajunge la putere: Nicolaescu ofera cu taraita idei care par mai degraba contradictorii decat apartinand unui plan coerent, Vosganian iese din cand in cand la TV ca sa arate ca el se starduieste sa faca ceva pentru OLTCHIM dar fara rezultat!
Sa vedem ce va iesi cu privatizarea CFR Marfa, dar daca va avea un rezultat la fel de ridicol ca episodul OLTCHIM-Dan Diaconescu chiar ca nu-i vad bine!
Cat despre Crin Antonescu, recunosc ca prefer sa ignor discursurile domniei sale care mi se par cam inadecvate pentru pozitia pe care o are. E adevarat ca si Victor Ponta are o multime de politicianisme in discursul sau, ca si cand nu ar fi depasit logica electorala, dar parca din cand in cand mai si spune cate ceva care demonstreaza ca are consilieri.
Remarcabila analiza expusa in articol, semn ca pentru domnul Pana momentele de satisfactie pricinuite de victoria in alegeri a liberalilor au trecut si a sosit si timpul de evaluare a activitatii si perspectivelor.
Nu fiti trist domnule Pana, PNL-istii au obtinut ceea ce si-au dorit, accesul la contractele cu statul era obiectivul cel mai important si l-au realizat, celelate tinte enumerate de dumneavoastra nu par a anima suficient partidul in momentul de fata asa ca pot ramane ca obiective pentru urmatoarea conducere PNL si eventual pentru urmatorul acces la guvernare.
Sanatate si numai bine!
Crede-mă, Grasul, nu tristeţea mă animă să scriu lucrurile astea, ci decepţia provocată de discrepanţele dintre discurs şi faptă. PNL face ce crede de cuviinţă, iar asta nu mă face decât să fiu, ca şi până acum, un liberal fără partid. 😀
Dacă m-ai fi citit cu atenţie, ai fi sesizat că legat de câştigarea alegerilor de către USL eu nu mi-am manifestat satisfacţia, ci circumspecţia. Satisfacţie voi simţi doar atunci când politicile guvernamentale şi iniţiativele legislative vor împinge societatea românească spre normalitate. N-am văzut încă aşa ceva.
O sâmbătă frumoasă!